Azi nu merg la Recensământ. Stați liniștiți, nu-i o formă de protest din partea mea. E doar rezultatul unei extrem de proaste organizări. Dacă până acum au fost probleme legate de confidențialitatea datelor personale și de forma întrebărilor, acum s-au terminat formularele. Adică populația din țara asta pare a fi cu muuuult mai numeroasă decât și-a imaginat INS-ul, deși există date statistice, publice, de la ultimul recensământ.
Un formular a ajuns să fie lucru sfânt. Recenzorii șefi se luptă pentru fiecare în parte. Unii au materiale pentru toți recenzorii lor, alții nu-s în stare să facă nici măcar niște amărâte de copii xerox. Recenzorul meu șef nu a reușit să-mi furnizeze ieri suficiente formulare (xeroxate, că originale nu mai sunt), așa că azi șomez. Ținând cont că începe weekend-ul, mă întreb ce s-o întâmpla cu cele 47 de locuințe pe care le mai am de recenzat. Nu am formulare, nu am ce să le las în poștă să-i anunț când merg la ei, nu pot merge să notez într-un caiet sau pe foi datele oamenilor, pentru că trebuie puși să și semneze după ce completează fiecare formular.
Așa că stau și aștept să se miște recenzorul meu șef mai cu talent. Ieri i-am spus că azi am nevoie de încă vreo 80 de formulare. Mi-a promis că dimineață se rezolvă. E ora 14:30. Înțeleg că fiecare are dimineața sa, dar când alții depind de munca unui om e o treabă de bun simț să se mobilizeze. De când lucrez cu omul ăsta îmi tot vin în minte proverbe din bătrâni. Bunica îmi spunea că ”Peștele de la cap se-mpute”. Când eram mai mică râdeam, acum îmi dau seama că avea dreptate. Dacă șefii nu sunt bine pregătiți, informați și dedicați muncii lor, treaba nu are cum să fie de calitate.
Dar ce să mă aștept eu ca un puștan de 22-23 de ani să fie un șef bun, când însuși directorul INS bagă bâlbe pe la TV? Ați văzut azi dimineață știrile? Implrementează, abia acum, când ar trebui să fie cam gata Recensământul, posibilitatea de a ne autorecenza. În București se poate recenza fiecare, de acasă. Acum câteva ore s-au răzgândit. De luni, se pot recenza singuri oamenii din mai multe orașe din țară, printre care și Timișoara. Downloadezi formularul, îl completezi CU PIXUL, îl semnezi, îl scanezi și îl trimiți pe mail către INS. Sau prin Poștă. Sau te duci cu el în mânuță. Adică e online, dar nu-i online decât pe jumătate. Ținând cont că din 214 persoane recenzate de mine până acum, doar 38 folosesc internetul, tot trebuie mers din ușă în ușă, de câte 3-4 ori. Că oamenii nu-s acasă aproape niciodată. Sau, dacă sunt, nu știu datele celor plecați. Și oricum pe mulți nici nu-i declară.
E haos la Recensământ. Organizare de doi bani, fonduri și timp aruncate pe fereastră. Amintindu-mi cum organizam festivaluri internaționale cu OSUT, evenimente la care participau mii de oameni, stau și mă întreb: oare în loc să-și bată iar statul joc de noi, nu era mai bine să găsească un ONG pasionat de statistici? Cred că se ocupau de treaba asta cu mai multă dedicație, n-ar fi dormit în papuci pe banii populației.
De luni, clujenii se pot recenza online?
Da, așa se pare. În loc să fi lăsat oamenii să se recenzeze singuri în primele săptămâni și să trimită recenzorii pe teren numai la cei care nu folosesc internetul, ei, deștepții, au făcut fix invers.
N-are niciun sens completarea aia cu pixul la “autorecenzare”. La fel de bine descarca recenzorul un numar suficient de formulare si merge din usa-n usa. Nu-i tot aia?
Nu-i tot aia. Dacă fiecare om își downloadează formularele și le completează singur, le poate trimite scannate sau prin poștă. Nu mai stă nici recenzorul să bată la fiecare ușă de 10 ori, nici omul nu mai trebuie să-și facă program de stat acasă într-o anumită zi la o anumită oră.
În plus, pe mine, ca recenzor, mă costă să printez formularele alea. Și-asa sunt plătită execrabil pentru toată munca asta. Pe lângă faptul că este un venit mic și impozabil, tot ce mai lipsește e să cheltui și o grămadă de bani să printez formulare. Am făcut un calcul acum și, dacă ar fi să printez formulare pentru toate casele pe care le mai am de recenzat, ar trebui să cheltui 736 lei. Eu zic că nu-i deloc rentabil să muncesc pe banii mei în folosul comunității. Tu ce părere ai?