Fără a generaliza, fără a spune că-s toți la fel, nu mă pot abține să nu vă povestesc despre tipologia unor oameni de comunicare din instituțiile publice. Nici nu vă dau numele instituției, că n-are de ce să sufere ea, biata instituție.
Se pare că PRisul de instituție publică are program domnesc: vine la serviciu la ora 8:30, pleaca acasă la ora 16:30. 8 ore pe ceas, în lumea în care mulți și-au cumpărat saci de dormit și canapele să poată dormi în birou în caz că-i prinde ora 2 noaptea muncind. De asemenea, PRistul de instituție publică muncește pe măsura plății. Adică la ce să se chinuie să crească, să investească, să aducă un plus de valoare și să spele imaginea (și așa terfelită) a instituției în care activează? Dacă el primește 10 lei să scrie comunicate de presă, va lucra de 10 lei.
PRistul de instituție publică ar putea, foarte bine, să fie om la ghișeul de relații cu publicul: vine la oră fixă, pleacă la oră fixă, nu se implică și nu-l interesează. Poate de aici vine confuzia mare și poate de aici pleacă toată harababura asta, de nu înțelege nimeni că a reprezenta imaginea unei companii nu înseamnă a răspunde la telefoane și a da direcții.
Nu spune nimeni să trăim în mizerie și să lucrăm ”pentru stăpân” din pură dedicare. Dar, oare, dacă istituțiile astea publice și-ar lua oameni capabili, nu ar fi mai bine pentru toată lumea? Instituția ar avea o imagine curată, un mod de comunicare transparent, oameni capabili, care să facă treaba.
Companiile care și-ar dori să intre în contact cu instituția ar putea să poarte un dialog real cu ea, ar putea să-i înțeleagă nevoile și ar putea investi acolo unde este cazul (și este, credeți-mă!). Publicul ar fi mulțumit de instituția publică și nu ar mai arunca cu noroi de câte ori se întâmplă ceva rău. Dacă evenimentele și acțiunile intreprinse de instituție ar fi transparente și comunicate din timp, publicul ar înțelege că se întâmplă ceva și că banii publici nu iau direcția coșului de gunoi.
Evident am putea să o ținem așa până mâine. Însă tot nu se rezolvă nimic dacă PRiștii din unele intituții declară public că ei la ora 16:30 își închid telefoanele, pentru că ei au un job, nu sunt interesați să-și construiască o carieră.
E mult mai profundă problema decât o expui.În general toţi angajaţii statului au program de (maxim) 8 ore şi sunt plătiţi puţin.Ca să aduci un om bun pe un post trebuie să îl plăteşti bine.E un cerc vicios şi e doar o mica parte din problemele instituţiilor de stat,din păcate
Vineri purtatorul de vorbe e disponibil, de regula, de la 10, dupa prezumtiva sedinta si pana la 12, ca e zi scurta. Majoritatea au un raspuns standard pentru presa, probabil invatat la orele de comunicare, indiferent de problema: “Nu stim, faceti dumneavoastra o solicitare in scris in baza Legii 544 si va raspundem in termenul legal de 30 de zile”. Raspunsul asta e de natura sa descurajeze ziaristul sa mai apeleze la el, pentru ca in 30 de zile problema pentru care ceri informatii e de mult uitata de cititori, si nu mai are nicio relevanta. Daca nu ai numere de mobil de la sefi de institutii, asumandu-ti bombanelile si injuraturile de rigoare, esti mancat, ca ziarist. Sunt extrem de rare cazurile in care purtatorul de vorbe chiar e util cu ceva jurnalistului. Culmea e ca tot ei se oftica atunci cand apar declaratii de la sefii institutiei in ziar, pentru ca ai indraznit sa “treci peste ei”.
Aici este 100% vina institutiei pentru ca angajeaza asemenea oameni . Daca ar angaja oameni capabili si dornici sa creasca , sa invete si aibe si rezultate altfel ar fi situatia. Dar vorba lui “Uapxela” de mai sus, trebuie sa-i si motivezi pentru asta. Sunt prea putini in lumea asta care muncesc mai mult decat sunt platiti sa o faca si mai putini in Romania , mai ales in institutiile publice , asa ca nu are rost sa ne plangem….Cristina nu te mira, uite aici iti sunt sau iti ajung “cursantii” de la google docs 🙂
Din păcate nu sunt toţi făcuţi pentru acest job. Mai trebuie să existe şi oameni care au alte priorităţi (de exemplu, mai mult timp liber şi fără prea mult stres la locul de muncă) şi ar fi cam greu să fim toţi oameni de carieră. Sunt şi oameni care se mulţumesc cu mai puţin (mai puţin din punctul nostru de vedere).
Singura parte proastă în această ecuaţie este că uneori instituţia în sine pierde. PR-ul, bine făcut, presupune mai mult timp alocat şi nu detaşarea completă după o anumită oră.
Problema nu este ca sunt prost platiti, problema este ca sunt INCA platiti. Dati afara pe capete si luati tineri care doresc un loc de munca si inca mai au chef de ceva. Nu tinuti in brate, ca, vai sarmanii, au salarii mici. Daca i-ar duce capul, ar face bani seriosi, dar e mai usor sa ai program ‘fix’ si salariul care vine oricum, chiar daca nu-ti faci treaba.
Teoretic Dojo are dreptate, practic cred ca prea putini tineri ar fi dispusi sa lucreze pe genul acela de post si mai ales pt salariu de asistat social..ajutor de bagator in seama. Nu de mult am avut o situatie asemanatoare de rezolvat in Timisoara ..fara succes insa. Lectia invata..pe viitor inainte sa mai merg pe la institutii, o sa ma documentez asemeni unui avocat ..in baza legii..nr..ziua an..anticipand ostilitate maxima din partea celor abilitati sa rezolve.