Aveți grijă la ”internship-uri”

Mă interesează cam tot ce mișcă pe piața de comunicare din țară. Vreau să știu tot, de la cine ce aduce nou, la cât câștigă fiecare categorie de angajați și nu în ultimul rând ce mai cer angajatorii. E normal, chiar dacă eu nu sunt și sper că nu voi mai fi niciodată angajat. Îmi place să pot oferi oportunități de angajare tuturor celor care vin să învețe împreună cu echipa PRbeta, deci trebuie să cunosc cât mai bine cerințele pieței.

În general, dacă studentul care a venit la PRbeta să învețe își dorește un job, în câteva luni găsim un job pentru el. Ne putem mândri cu vreo 4-5 fete care lucrează în domeniu de mai bine de 2 ani deja și cu încă un val de junioare proaspăt scoase pe piața muncii în ultimul an. Le-am învățat pe fiecare să se lupte, să studieze și să-și cunoască valoarea, pentru a nu ajunge să facă munca a patru oameni pe salariul unei vânzătoare în Mall.

Din acest motiv, când văd anunțuri de internship sunt foarte atentă la cerințe vs. ofertă. Din păcate, există o mare discrepanță între definiția de dicționar a cuvântului și ceea ce cred angajatorii că înseamnă. Se presupune că într-un internship înveți modul de lucru al companiei și lucruri noi din domeniul de activitate, urmând să rămâi angajat în acea companie dacă dai randament, se vede că înveți rapid și obții rezultate. Însă nu e obligatorie partea asta cu angajatul la final. Sunt companii care oferă stagii de practică (așa se traduce în românește cuvântul ”internship”) de câteva luni, cu scopul de a oferi viitorilor specialiști în domeniu un spațiu în care să poată învăța practic ceva, pentru că la școală suntem încă bombardați de inutilități. Admir companiile care fac asta, însă din păcate nu toate sunt bine intenționate.

Când văd anunțuri de internship, de cele mai multe ori mă bucur că există companii deschise la minte, care oferă o șansă celor aflați la început de drum, chiar dacă în realitate scopul unora este să își găsească oameni cu potențial mare, dispuși să lucreze pe bani puțini. Știu companii care o dată la 2 ani își schimbă aproape complet angajații, pentru a lucra în permanență cu forță de muncă ieftină, fără pretenții și disperată după un job. Dar asta e altă poveste, nu e o situație generală.

Mă enervez însă până simt că aș lua de gât un cretin de director de companie sau cel puțin un HR Manager al cărui singur loc în lume ar trebui să fie sub cheie, la Gătaia, nu într-o companie, de fiecare dată când citesc câte un anunț de internship de felul ăsta. Adică stai să înțeleg. Tu, compania X, vii să oferi studentului un stagiu de practică și îi ceri experiență în domeniu? Și, după ce termină stagiul muncește toate astea de mai sus în 2 ore/zi când e clar vorba de muncă pentru minimum 4-5 ore? E ca și cum te-ai înscrie la un curs de germană și profesorul te-ar pune să predai în locul lui. Gratis. În plus, cerințele sunt cât se poate de specializate, nu poți pune un proaspăt absolvent sau un student fără pic de experiență să îndeplinească sarcinile alea.

Cazul de mai sus nu este un stagiu de practică. Este un exemplu de nesimțire dusă la extrem de către un angajator care a învățat să speculeze disperarea din piața muncii. Sunt convinsă că sunt mulți care s-ar duce să facă un ”intership”, în speranța că peste 2 luni vor primi și mult doritul salariu. Sunt aproape sigură că angajatorul se va folosi de naivitatea oamenilor pentru a-și acoperi câteva luni bune până va fi dispus să scoată un ban din buzunar. Un om care să fie capabil să lucreze tot ce presupune fișa postului, nu se duce să lucreze două luni pe ochi frumoși. Cei care aplică sunt începători, șomeri de multă vreme sau oameni care nu au de fapt nicio treabă cu domeniul. Normal că nu vor putea să își atingă targetul la sfârșitul perioadei de probă internship.

Și dacă aveți impresia că este un caz singular, răscoliți internetul. Vedeți bloguri de proaspăt absolveți care s-au lovit de nesimțirea viitorilor potențiali angajatori. Vedeți cum sunt tratați de fiecare dată când aplică la așa un job. Și-apoi uitați-vă în jurul vostru. Câți prieteni au povești de genul ăsta? Eu, una, știu că o prietenă de-a mea a lucrat toată vara asta într-un ”internship”, cu promisiunea că de la 1 septembrie va primi salariu. Suntem în 7 septembrie și șefa ei urlă și face crize de isterie de câte ori încearcă fata să deschidă subiectul. Cică nu are timp de prostii acum, că e de lucru. Discuția despre bani poate să mai aștepte.

Aveți mare grijă la ce vă înhămați! De cele mai multe ori ”internship-urile” nu sunt decât o metodă a companiilor de a nu plăti pentru munca voastră. Dacă nu sunteți studenți sau proaspăt absolvenți, dacă aveți un minimum de experiență în domeniu, căutați un job și nu vă lăsați mințiți de promisiuni false ale unor companii îndoielnice. Așa cum nu vor să plătească primele 2-3 luni de muncă, așa nu vor vrea să le plătească nici pe următoarele.