După ce timp de câțiva ani am muncit mai mult gratis decât pe bani, la sfârșitul lui 2009 am luat o decizie foarte importantă pentru psihicul și buzunarul meu. Am hotărât că munca de binefacere nu va mai depăși 15% din timpul de lucru, oricâte proiecte frumoase mi s-ar perinda pe sub nas. Bineînțeles, uneori am mai făcut și excepții. Alteori, însă, mi-a fost dat să aud tot felul de răutăcisme (știu, nu există cuvântul în dicționar!) de la persoane de la care nu m-aș fi așteptat vreodată.
Când spun ”muncă de binefacere” mă refer la clasicele rugăminți din partea cunoscuților. Cu siguranță ați pățit-o și voi. Dacă ești designer, toată lumea vrea logo-uri gratis. Dacă știi wordpress, toată lumea vrea teme de blog gratis. Dacă faci comunicare, toți vor să-i ajuți cu promovarea de evenimente. Gratis.
Ca orice om din lumea asta, am și eu un timp limitat, că încă nu s-a inventat ziua de 72 de ore. Aleg să muncesc pentru clienții mei, pentru mine și abia apoi pentru cunoscuți. Nu de alta, dar de cele mai multe ori serviciile pe care le prestez în idea că vreodată, când voi avea și eu nevoie de ajutor, voi avea la cine apela sunt cea mai mare dezamăgire. Atunci când am avut cu adevărat nevoie de ajutor, tot oamenii cei mai apropiați au fost lângă mine. Tot ei au răspuns la telefon și tot ei s-au dat peste cap să mă ajute.
Cunoștințele astea conjuncturale, care cultivă relații de amiciție doar pentru că ”e bine să știi pe X sau pe Y” sunt nocive. De multe ori reprezintă o absolută pierdere de timp. Timp în care aș putea să fac ceva productiv pentru mine sau pentru business-ul meu. Așa că nu le încurajez și încerc să mă implic în cât mai puține. Până la urmă e vorba de timpul, energia și sănătatea mea. Nu văd de ce ar trebui să decidă alții cum le folosesc. Și, mai mult, nu văd de unde nesimțirea de a pretinde să muncesc gratuit și foarte mult pentru a aduce altora venituri suplimentare, în condițiile în care singura mea răsplată este … niciuna!
Din pacate e adevarat, multi din oameni parca uita cand e randul lor sa iti intoarca o favoare facuta cu ceva timp in urma. Cei ce nu inteleg de ce ii taxezi inseamna ca nu cunosc valoarea banului muncit si nici nu se gandesc ca si tu trebuie sa traiesti din ceva.
Ai mare dreptate, Cristina! Și eu cred în relațiile clădite în timp și pe o fundație solidă, nu pe zâmbete false și pupat în fund de ocazie. E mai bine așa și pentru psihic, și pentru suflet, și pentru buzunar. Câteodată, să ai un pic de egoism (miserupism), poate fi liniștitor. 🙂
Este foarte normal sa ceri ceea ce ti se cuvine daca faci o munca pentru un apropiat …mai ales daca el scoate profit de pe urma muncii tale…. 😐
Timpul, energie, sănătatea-ți aparțin așa că ai grijă de ele chiar dacă unii se vor acri. Aia e treaba lor și ale tale, sunt ale tale
Mda, și eu mă tot chinui să învăț să refuz și să îmi prețuiesc timpul mai mult. Sunt pe drumul cel bun, dar…mai e mult până departe. 🙂
Prietenii si cunoscutii stiu foarte bine ca nu lucrez gratis si ca indiferent ce parere au de acest lucru nu pot decat sa-l accepte – sunt de parere ca orice serviciu trebuie renumerat.
Exceptia in cazul meu sunt campaniile caritabile, acolo ma implic cu mare drag 🙂
Desi n-am prea procedat asa (eu crescand si traind intr-o era in care totul era “voluntar”, deci gratis), sunt de acord cu tine. Pentru mine e tarziu sa mai schimb ceva acum dar pot sustine o atitudine.
Nefiind straina de domeniul comunicarii (tot din Timisoara si aproape de UVT), ma bucur sa aflu de pe blogul tau ca se poate trai din aceasta profesie. E incurajator!
HAhaa! Asa patesc si eu tot timpul…
In tara asta mai mult gratuit decat cu plata…
Da, am văzut că toată lumea se aşteapă să le faci promovarea pe gratis şi se comportă de parcă ţi-ar face ei o favoare. La început e important să câştigi experienţă dar să nu exagerăm deja că şi timpul nostru este preţios.
In functie de timpul care imi ramane, pot ajuta si prietenii/cunoscutii. Nu ii pun in prim plan, doar familia, bineinteles. Nu sunt in goana dupa bani, sunt in goana dupa a duce o viata buna.
Intr-adevar din pacate atunci cand ajuti pe cineva in speranta ca ti se va intoarce favoarea inapoi la nevoi niciodata nu se intampla astfel, ba din contra … ti se intoarce spatele si parca nu i-ai fi ajutat deloc. E nasoala situatia. Din cauza asta si eu incerc de la o vreme sa nu mai ajut pe nimeni daca pe loc nu mi se poate oferi ceva ce imi trebuie oricat de mult as dori sau m-ar ruga.