Deși clienții mei sunt companii mai mari sau mai mici, oamenii cu care colaborez pe evenimente sau campanii făcute de mine prefer să fie, pe cât posibil, freelanceri. Nu că aș avea ceva cu oamenii care lucrează angajați sau Doamne feri! aș crede că freelancerii au mai mult timp liber.
Experiența mi-a dovedit că, de multe ori, un freelancer lucrează cu mult mai mult decât un angajat, indiferent de domeniu. Angajatul termină treaba, semnează condica, pleacă acasă la familie și până a doua zi nu mai are treabă cu munca lui. Nu spun că toți angajații fac așa, că am cunoscut și cazuri de oameni care 20 din 24 lucrau pentru companie și celelalte 4 ore le dormeau cu capul pe tastatură sau chirciți în mașină într-o parcare dintr-un oraș necunoscut. Să ridice mâna sus cine se simte.
Un freelancer, în schimb, știe sigur că dacă nu pune mâna să facă treabă, n-are cine să muncească pentru el. Dacă volumul de muncă presupune 15 ore pe zi lucru fără pauză, atunci 15 ore pe zi, fără pauză va munci. Sau la un moment dat își va da seama că treaba asta nu-i de el și se va întoarce în câmpul munci sub formă de angajat, că doar trebuie să facă bani cumva. Cea mai multă încredere mi-o inspiră un freelancer care și-a păstrat domeniul de activitate și are mai mult de 2 ani de când lucrează pe cont propriu. Știu că omul respectiv știe ce înseamnă munca, seriozitatea, punctualitatea și, de ce nu, sacrificiul de sine pentru o cauză nobilă sau pentru un ban în plus.
Azi mi-am dat seama că toți oamenii cu care colaborez pe evenimentele pe care le organizez sunt freelanceri. Muncesc cu multă pasiune, cu dedicație și foarte eficient. Nu i-am ales de la început în mod conștient după calitățile astea. Dar am realizat azi că, atunci când îmi caut un colaborator nou, primii care-mi vin în minte sunt cei care pun foarte multă pasiune în munca pe care-o fac. Și în același timp sunt freelanceri de ceva vreme. Probabil că încerc involuntar să-mi strâng în jur oameni care tratează meseria așa cum o tratez și eu: cu multă pasiune și dedicație.
În ideea în care am tot auzit mormăindu-se pe la colțuri că dacă n-ai un serviciu stabil nu ești om, vreau să spun că de fapt nu ești om dacă îți tratezi munca superficial. Dacă mergi la serviciu și joci Farmville sau Solitare, dacă pierzi vremea pe Twitter, dacă citești 7 ore din 8 presa online și ”te dai” pe 9gag ești angajat degeaba. Nu te face om contractul pe care l-ai semnat cu angajatorul, ci implicarea pe care o ai în munca prestată, indiferent care-o fi aia.
Cristina, multi nu vor intelege ca, atat timp cat esti platit sa faci ceva, MUNCESTI. Cred ca 5% dintre cei care ma cunosc considera ca fac treaba, restul au impresia ca sunt un pierde-vara. Mai e mult pana se schimba mentalitatile astea idioate. 🙂
E simplu: cand muncesti pentru tine ai interesul sa muncesti bine, ca sa reusesti sa-ti pastrezi clientela si ai interesul sa muncesti fara sa tii cont de orele normale de program.
@dojo: Ce cred altii e irelevant, oamenii apropiati inteleg si ei conteaza.
esti chabiur, ti-ai luat apartament de fitze la bloc. si te mai plangi ca ai slujba moca, nu mai dai taxa pe lumanari si pe festanie. so tot tu te plangi!