Doi aurolaci, o femeie de serviciu și un student beat. Nu-i începutul unui banc. E compania pe care am avut-o duminică dimineața, la ora 6, în tramvai. Studentul vorbea cu cineva la telefon despre o romanță eșuată, aurolacii dormeau, tanti era tăcută și, probabil, încă adormită.
În tramvaie se întâmplă lucruri ciudate. De multe ori mă simt ca în La țigănci. Știi de unde pleci, dar nu știi unde poți ajunge. Eu am plecat spre casă, cu laptopul pe umăr, obosită și mulțumită că mi-am terminat toată munca. Urma să am o zi liniștită. Probabil și doamna în uniformă albastră (din aceea de femeie serviciu la o companie cu peste 300 de angajați) se gândea tot la ziua de duminică ce-o aștepta. Cred că-i tare trist să lucrezi duminica de dimineața de la ora 5-6. Studentul tocmai făcea o melodramă alcolizată în telefon și aurolacii dormeau în continuare.
Trei stații mai târziu, mă trezesc cu controlori. Mă întreb acum, ce naiba sperau ăia să găsească într-un tramvai adormit, primul tramvai de dimineață, într-o nenorocită zi de duminică. În afară de mine, care am compostat bilet și tanti care avea abonament, ceilalți trei membri ai echipajului adormit erau, evident, blatiști. Adică circulau liberi ca pasărea cerului.
Nu-i ca și cum ar fi avut controlorii vreo șansă să scoată ciubuc de la vreunul dintre cei trei. Nici nu cred că erau în timpul serviciului de fapt. S-au uitat unul la celălalt, au scos legitimațiile, au făcut doi pași curajoși către student și s-au oprit înainte de a spune ceva. Probabil și-au dat și ei seama că n-au cu cine vorbi. S-au așezat cuminți pe câte un scaun jegos, în semiîntunericul din tramvai și au rămas acolo.
După încă două stații mă pregăteam să cobor. Au coborât cu mine și, cu cea mai serioasă față din lume, mi-au spus:
”Am rămas în tramvai doar de teamă să nu ți se întâmple ceva. Ce-a fost în capul tău să circuli cu toți aurolacii beți? Poți să te consideri datoare sau poți să ne faci câte o bere”.
Întâi m-am speriat, apoi m-a pufnit râsul. Oare controlorii ăștia sunt atât de prost plătiți încât încearcă să scoată un ciubuc chiar de la oricine?
Deci sa inteleg ca nu erau doar controlori, ci un fel de ingeri pazitori….:)…, mergeau si ei la biserica.
Eu am venit de la Cluj în ”trenul foamei” cu doi polițiști că le era frică să nu pățim ceva (eu și prietena cu care eram). Știu ei ce știu (știu și eu că toată ziua circul cu RATT).
Cred ca au avut dreptate.Cum de ai stat in tramvai cu asa companie??!!!
:)) Erai singura lor speranta. De la cine sa scoata bani pentru cafeaua de dimineata? Am vazut si in Ploiesti asemenea situatii. Profitau de elevii de liceu pe care ii prindeau fara bilet si le cereau de la obraz bani de o cafea.
Vezi ca lipseste un cuvant aici.: poți să ne faci câte o bere. 😉