Să nu ne furăm singuri căciula

Începe undeva în jurul vârstei de 25 de ani și poate ține toată viața. E sindromul omului singur, care declară sus și tare că momentan nu vrea pe nimeni în viața lui. În general, e vorba de cei care au ieșit cu greu dintr-o relație care s-a terminat într-un mod nu tocmai plăcut. Sau cei care la un moment dat au fost căsătoriți și au divorțat. Pe scurt, cei care și-au văzut sufletul călcat în picioare și se află încă în recuperări. Adică, după spusele lor, nu sunt dispuși să aibă pe cineva…momentan.

”Momentan” spune foarte multe. Unii se folosesc de argument să poată retrăi pentru o perioadă tinerețea, alții vor doar să-și lingă rănile în liniște. Mai sunt și cei care speră în tăcere că lucrurile cu fostul/fosta se vor schimba și totul va fi bine din nou.

Nu e nimic rău în atitudinea asta, cel puțin nu la o primă vedere. Toți avem nevoie de o perioadă tampon după o relație în care am pus mult suflet. Când, însă, anii trec și noi batem pasul pe loc, repetând că ”momentan” ne e bine așa, cred că e timpul să ne punem niște întrebări. Poate că nu e cea mai sănătoasă atitudine să ne petrecem tinerețea așteptând să ne vindecăm sau să apară ceva nou și destul de interesant încât totul să ne treacă de la sine.

Ne plafonăm în pseudorelații, lungim lista de prieteni cu prea multe beneficii, orbecăim bezmetici în același cerc de oameni care, cel mai probabil, fac cam același lucru. Dintr-o dată, ne trezim la 40 de ani singuri. În jur, majoritatea prietenilor noștri au o familie, au copii, au un plan pe termen lung. Noi ne dăm seama că am pierdut timpul așteptând să apara ceva în care merită să investim sau ceva care a trecut demult și noi nu ne-am dat seama când.

Nu zic să ne aruncăm prostește în brațele primului venit, dar nici să stăm baricadați ca-n bazele militare americane, să nu poată ajunge nimeni la noi. Cred că cel mai sănătos ar fi să acceptăm că unii oameni pot fi mai buni decât alții și să ne oferim reciproc o șansă la mai bine. Să nu ne furăm singuri tinerețea, că și așa durează numai câțiva ani.

*Denumirea de ”Decalogul Crețian” este marcă înregistrată Cristian Sitov