Să nu (mai) minți

Există un mit că ce nu știi nu-ți poate face rău. Într-o lume ipotetică așa o fi. Din păcate, mai devreme sau mai târziu aproape orice secret iese la iveală și, de obicei, cu cât ai încercat să-l ascunzi mai mult, cu atât e mai urât momentul în care se află adevărul. Nu neapărat pentru că era nu știu ce secret de stat, ci mai mult pentru că generezi în jurul lui un nor de incertitudini și jumătăți de adevăr care nu fac altceva decât să alimenteze mințile plictisite ale celor din jur. Minți care de cele mai multe ori denaturează adevărul atât de mult, că ajungi și tu să te crucești de ce auzi.

Jumătățile de adevăr sunt tot un fel de minciuni. Ori spui un lucru până la capăt, ori nu vorbești deloc despre el. Sunt singurele metode prin care nu ajungi să transformi cele mai banale lucruri în drame ale întregii comunități. Odată eliberat un sâmbure de adevăr, de cele mai multe ori crește și se transformă într-o buruiană, nu în ceva frumos. Pentru că oamenii sunt obișnuiți cu drame, scandaluri, bârfe de doi bani și nu prea sunt interesați de lucrurile bune și frumoase care se întâmplă în jurul lor. E greu pentru mulți să vadă că altora le e bine. Poate de-asta preferă să își imagineze că le este rău.

A nu vorbi deloc despre tine și ceea ce trăiești e destul de dificil. Dar dacă reușești asta, ți-ai asigurat liniștea. Cam câte bârfe ai auzit despre Enya? Și cam cât de des ai văzut-o pe paginile tabloidelor? Nici măcar atunci când era la apogeul carierei nu am auzit nimic despre viața ei personală. A știut să tacă de tot, să nu facă public nici măcar jumătăți de adevăr, pentru a nu oferi oamenilor posibilitatea să fabuleze și pentru a păstra persoanele dragi ei departe de orice scandal. E o metodă destul de dificilă de a evita bârfele nefondate, dar e foarte sigură.

Varianta cealaltă, mai simplă, dar nu întotdeauna recomandată e să spui adevărul verde în față. Cam cum a făcut Christina Aguilera (scuză-mi exemplul, dar ăsta mi-a venit acum în minte) cu relația ei cu actualul soț. A făcut-o publică încă de la început, s-a comportat foarte natural și presa de scandal a fugit speriată, pentru că nu a găsit niciun motiv de-a lansa zvonuri, din moment ce totul era la vedere și asumat cu naturalețe.

Din păcate, majoritatea lumii ori minte, ori spune doar jumătăți de adevăr. Normal că în cazurile astea se nasc tot felul de bârfe și presupuneri, pentru că puțini sunt cei care pot lua ca atare ceea ce aud. Oamenii sunt obișnuiți să disece fiecare fir în patru și să caute înțelesuri ascunse în orice afirmație care lasă loc de interpretări. Cu cât e mai vagă o informație, cu atât mai mult buzz generează.

Zic că cel mai bine ar fi să ne asumăm ceea ce spunem și să fim mai atenți când scoatem ceva pe gură. Suntem singurii vinovați de faptul că lumea vorbește despre noi mai mult decât e cazul. Ori învățăm să devenim imuni la cei din jur și să aruncăm adevărul așa cum este el, ori învățăm să tăcem naibii din gură și să nu mai vorbim cu nimeni despre nimic. Cale de mijloc nu prea există, decât dacă ne dorim defapt să generăm reacții.