Chiar știi să zâmbești, București!

În Banat și Ardeal există o prejudecată cu rădăcini foarte adânci care spune că străzile Bucureștiului sunt pline de gunoaie. Nu se referă doar la mucuri de țigări și ambalaje de tot felul care zac pe marginea trotuarelor, ci și la oamenii pe care îi întâlnești pe stradă. Vin rar aici, cel mult o dată sau de două ori pe an. N-am stat niciodată mai mult de o săptămână. De fiecare dată plec foarte obosită, dar cu o impresie bună și cu gândul că voi reveni și voi sta mai mult data viitoare.

Cred că contează foarte mult cum privim lucrurile. Eu am găsit pe stradă oameni care se opresc  să îmi ofere direcții atunci când mă pierd sau când nu știu ce metrou să iau, tăntici cu plase de Mega Image care știu mereu unde sunt cei mai buni covrigi din oraș și hipsteri cu eșarfe colorate care îmi arată cele mai obscure gherete cu cafea bună, pe care nu le-aș găsi altfel nici dacă mi-ar desena cineva o hartă. Nu mi s-a întâmplat până acum să întâlnesc pe cineva care să nu fie binevoitor sau care să facă mutre acre atunci când cer sau întreb ceva.

Chelnerul din Grill House, din Lipscani, mi-a adus de dimineață un cablu USB, că nu-l găseam pe al meu. Și-o cafea bonus, că am făcut o glumă matinală cu el. Vânzătoarea de cartele de metrou m-a sfătuit ce fel de cartelă să-mi cumpăr, să nu cheltui mai mulți bani decât e necesar, iar taximetristul cu care m-am dus la una dintre întâlniri și-a cerut scuze de două ori că a trebuit să ocolim o stradă din cauză că era blocată (azi e Ziua poliției Române, deci traficul din București este chiar mai urât decât de obicei).

Sunt mai bine de 10 ani de când am fost prima dată în București și de fiecare dată când revin întâlnesc noi oameni faini. O fi din cauză că vorbesc frumos și am răbdare? Nu știu. Poate că am noroc să întâlnesc doar persoane cu bun simț. Totuși, tind să cred că străzile Bucureștiului nu sunt atât de pline de gunoaie cum spun bunicii noștri. Și poate ar trebui să vorbesc mai des despre asta, să nu mai uit până data viitoare că orașul ăsta are un farmec aparte, pe care nu-l găsesc nicăieri altundeva în țară. Orașul ăsta chiar știe să îmi zâmbească înapoi.

De data asta stau doar câteva zile în oraș, dar am decis că voi mai veni o dată în cursul acestui an. Vreau să am timp să mă plimb mai mult prin toate locurile frumoase și să încep să nu mai asociez orașul cu diverse vizite de lucru sau cu evenimentele la care particip. Chiar dacă au durat mai bine de 10 ani de când l-am cunoscut, abia acum, când l-am întâlnit pentru prima dată singură, am început să mă îndrăgostesc de București.

sursa foto