Ca toate familiile din Ardeal, și-a mea are obiceiuri amestecate, atât catolice, cât și ortodoxe. Oamenii au luat ce le-a plăcut din fiecare, și-au făcut un talmeș-balmeș, să fie toată lumea mulțumită. Așa că abordarea mea asupra tradițiilor este cât se poate de degajată și, în principiu, n-am nicio treabă cu ele, că nu le văd rostul.
Pe de o parte, mama și soră-mea sunt femei religioase, care țin uneori posturile, duse la biserică și destul de riguroase când vine vorba de respectat tradiția. Pe de cealaltă parte, am învățat de la tata că orice sărbătoare e un bun prilej de polemici pe tot felul de subiecte (care aproape niciodată n-au legătură cu religia), deci discutăm de toate, de la muzică la filozofie și cărți. Frate-meu e, de obicei, în trecere scurtă pe acasă, cât să bifeze 2-3 chestii esențiale, că-n rest e dus cu prietenii lui pe la ceva chefuri sau adunări prelungite cu povești care nu se termină vreodată. Singurul lucru pe care-l avem în comun este că e bucurăm cu toții să ne vedem. dar asta se întâmplă, oricum, de câteva ori pe an, fără să necesite vreun motiv special.
Nu țin nicio sărbătoare creștină, de fapt. Am un calendar personal în care sărbătoresc un Crăciun atipic cu prietenii mei, prin 28-29 decembrie, că atunci ne adunăm fiecare de pe unde e. De Paști, de multe ori am preferat să citesc, să scriu sau să mă plimb. Și, în rest, sărbătoresc Sânzienele cu o excursie în pădure, prima și ultima zi de vară stând singură într-un vârf de deal preț de câteva ore (fără a avea vreo legătură cu calendarul creștin) și ziua de 5 august, pentru că este legată de un om absolut special pentru mine. Și-atât.
Nu am înțeles niciodată de ce trebuie să avem iepuraș de Paște și Moș Crăciun în contextul în care ambele sărbători pe care le reprezintă ar trebui să aibă legătură cu creștinismul, nu cu marketingul. De asemenea, n-am înțeles de ce trebuie să se îmbuibe oamenii de parcă ar veni foametea după sărbători sau de ce sunt obligatorii adunările cu familia extinsă pe care, dacă am vrea, am putea-o întâlni și-n restul anului.
Toate astea n-au nicio treabă cu creștinismul. Sunt doar bune prilejuri de a mai cheltui bani pe prostii, îndoctrinați de un marketing eficient făcut de ani de zile de unii mai deștepți. La pachet cu nevoia de a ne da mai buni/mai deștepți/mai ”cu stare”/mai realizați decât ceilalți membri ai clanului. Așadar, am ales să mă distanțez de lucrurile astea în care nu mă regăsesc și să îmi văd eu de cărțile, muzica și plimbările mele. Și de cei câțiva prieteni pe care-i am, că pentru mine sunt mai importanți decât toate obiceiurile și tradițiile creștine.
S-aveți sărbători așa cum le doriți, nu așa cum vă impun normele. Și să ne vedem cu bine și cu chef de muncă marți.