M-am plâns de vreo câteva ori că ospătarii și chelnerii nu știu să zâmbească. Mă zgârie pe retină fața lor tristă și sictirită și m-am gândit că ar trebui făcut ceva în sensul ăsta.
Discutam azi cu o prietenă și să vezi ce mi-a povestit. Cică era într-o zi în ceva birt în care, bineînțeles, ospătărița era mai acră decât lămâia pe care i-a adus-o pentru ceai. A încercat fata să comunice cu ospătărița, să mai arunce o glumiță pe ici pe colo, dar degeaba. Și-a băut ceaiul rapid și a cerut nota.
A plătit exact prețul ceaiului. Nu pentru că e o zgârcită, ci pentru că s-a simțit aiurea în locul ăla în care ospătărița crede că zâmbetele dăunează grav sănătății. Să se facă mai bine înțeleasă, când a plătit nota, a scris frumos pe hărtiuță: ”No smile, no tip.”
De aici ne-a venit o idee. Ce-ar fi dacă, atunci când mergem în locuri în care personalul e mai amar decât cafeaua fără zahăr și lapte, nu am lăsa deloc ciubuc și am scrie toți pe nota de plată: No smile, no tip? Poate s-ar mai umaniza și creaturile astea care muncesc prin birturi. Ce ziceți? Ne mobilizăm?
A, pai e simplu de tinut minte :)). Pentru cei ce nu vorbesc engleza desenarea unui organ sexual masculin se accepta.
de acord. Si cu Cristina si cu Riciu 🙂
Mda, iar vii in TM cand nu sunt eu in tara. Sa mor daca te mai suport :DLas’ ca poate ne vedem prin taonma sau la anul. Distractie placuta si vreme pe masura.
Eu nu las niciodata bacsis daca mi se pare ca n-am fost tratata ok. Stiu pe unii care lasa bacsis si daca le scuipa chelnerul in ciorba, ca asa li se pare lor ca te arati manierat…
Poate o sa scriu pe biletele de acum incolo chestia asta 😀
Eu una incerc sa le zambesc chelnerilor morocanosi, ba chiar incerc si sa glumesc cu ei. Ei bine, functioneaza de minune! Nu 100% raspund zambetului, dar stiu ca pe undeva le-am mai destins putin ziua gri cu sort si comenzi interminabile. Si chelnerii e oameni!
Am încercat și eu faza cu zâmbitul. Uneori funcționează. Dar, știi, sunt unele zile în care am chef să mă gândesc cum să-i fac pe alții să-și facă treaba bine. Alea sunt momentele în care vreau doar să văd că lucrurile se întâmplă cum ar trebui și gata. Deci alea-s zilele când îi articulez, că nu am chef să-mi stric o zi întreagă din cauză că un chelner sau un ospătar a avut o noapte proastă sau s-a certat cu șeful de dimineață. Pe mine mă pătește lumea să vorbesc, pe ei să servească frumos. Fiecare își primește banii în funcție de ce prestează.
Misto ideea! Parca mai trebuie lucrat la mesaj dar misto ideea! Hai ca punem de-o schimbare!