E specimenul care cel puțin două săptămâni pe lună plânge că a rămas fără bani. Când te vede prima dată, în loc de salut îți spune cum nu mai are bani de țigări sau de cafea. Nu-i treaba ta că el tocmai vine de la o bere, două, trei cu prietenii. Ideea e că, atunci când te vede îți cere o țigară. E foarte posibil și probabil să mai aibă un pachet dosit pe undeva prin buzunare, dar ăla e pentru zile negre, vorba aia, doar e criză.
Mănâncă zilnic în oraș, că acasă nu are cine-i găti, dar nici nu se sinchisește să învețe cum se face o supă la plic. Cine știe de ce cunoștințe magnifice poți avea nevoie să fierbi o apă și să verși conținutul unui plic peste ea. La fel și cu serile de gătit pe la prieteni. Ăia sunt prieteni adevărați, care nu-ți cer să cotizezi cu nimic când îți gătesc. Nu se simte niciodată să apară cu o bere sau o sticlă de vin, dar nu uită sub nicio formă să se plângă că a rămas iar fără bani și că e de-a dreptul trist că perechea aia de blugi noi l-a costat și așa o avere.
Dar să nu vorbim la masculin, că specimenul se manifestă și la feminin. Poate cu precădere la feminin. Te trezești că după ce timp de o săptămână a ținut cură cu fructe exotice comandate pe internet ( la care taxele de curierat sunt de 5 ori mai mari decât orice dietă neaoșă) începe să se plângă cum a sărăcit încercând să-și facă bine. Nu înțelege cum se poate să fi rămas fără bani, deși primește lunar sume cu mai multe zerouri decât ai visat tu vreodată să câștigi.
Își cumpără doar haine din Mall și de la firme de renume, dar când vine vorba de plătit cafeaua pe care o bea, își dă seama că nu are cash. S-a inventat plata cu cardul, știai? Seara, când se iese printr-un club, își ia doar apă plată. Nu uită, însă, să-ți aducă aminte cât de săracă e, când te vede că-ți iei ceva cocktail. După primele 2-3 băuturi care îți stau în gât de cât se holbează, vine timid să te roage să-i iei și ei una, cu promisiunea că se va revanșa când își primește banii. Totuși, pleacă acasă cu taxi-ul. Doar n-o să străbată tot orașul pe jos. A doua zi, oricum îți povestește că a plătit 10 lei pe taxi-ul ăla și te face să te simți tot tu aiurea că nu ai dus-o acasă când avea chef să doarmă.
Am lăsat la final ce era mai important. Veșnicul sărac e ăla care nu te cheamă niciodată în vizită, pentru că, nu-i așa, ar trebui să te servească cu diverse chestii și nu are bani. dacă totuși te nimerești prin zonă și trebuie să îi calci pragul, nu uită să te roage să cumperi diverse chestii pentru a-i umple frigiderul. Chestii pe care nu numai că nu le împarte cu tine, dar uită cu desăvârșire să ți le plătească. Pe toată durata vizitei se va plânge că nu are bani nici să mănânce. Înainte să pleci, nu va uita să-ți arate ce rochie nouă și-a achiziționat sau ce pantofi scumpi trebuie să primească săptămâna viitoare (și ăștia cu taxe de curierat cât cinci plinuri la mașină).
Dar să nu judec aiurea oamenii. Se întâmplă, e criză peste tot, nu numai la mine în curte, nu-i așa?
au, au, cum si vad cativa din astia parca in minte, unii ne chiar sunt cunoscuti comuni.
cand te gandesti ca la inceput ii crezi, iti pare rau de ei, mai bine ai da banii sau bunurile astea unui necunoscut de pe strada, poate ar fi recunoscator, ei doar cred ca li se cuvine, sarmanii…te mai si fac pe tine sa te simti prost ca ai tupeul sa ai job, sa castigi bani.
Creatzo, tare m-ai prins pe subiect de data asta
Cunoștințe comune? Hmm….nu-mi vine cineva în minte acum, dar va trebui să dezbatem subiectul mai pe larg.
Tu vorbesti serios? Chiar ai o asemenea cunostinta care sa-ti ceara sa-i aduci de mancare cand te duci in vizita? Restul le-am mai intalnit si eu, dar asta mi se pare prea de tot deja 🙂
Te compatimesc, sper sa nu fie multi de-astia in anturajul tau.
Da, măi, vorbesc serios. Dar mi-a cam ajuns, sincer. cred că în curând trece în lista aia căreia nu-i mai răspund la telefon.
Sunt omuleti egoisti si tristi, posibil cu radacini scotiene in arborele genealogic. Si din nefericire, fenomenul e unul care tinde sa adere la rangul de sport national… Si incep din ce in ce mai mult sa cred ca-i o criza de atitudine la noi -astia care inghitim galusca- si de ratiune -la cei ce-o arunca- mai mult decat una financiara la genu’ asta de oameni. Si partea nasoala e ca nu-i poti ajuta decat fortandu-i sa se descurce singuri, lucru pe care mai mult ca sigur ti-l vor interpreta ca rea-vointa de cate ori vor avea in viitor ocazia… 🙁
tot ce pot sa zic e: LOL
vad ca tu cu nebu aveti o cunostinta comuna care face asa ceva, de a scris si ea un articol pe tema prietenului nepoftit/vesnic sarac 😀
Raka are perfecta dreptate.
Asta pica bine. Nu am un exemplu atat de extrem ca cele enumerate de tine, insa ma agaseaza in mod constant doi oameni,cuplu, prieteni foarte buni. poate printre cei mai buni.
Castiga impreuna cateva mii de euro(exact, mii, nu sute). Masina, motocicleta, chirie scumpa in Bucuresti.
Totusi, nu ne-am mai vazut de aproape o luna la un suc ca: “nu avem bani”.
Probabil ca daca se intampla o singura data, evident, se putea intampla si lui Bill Gates. Dar aud refrenul cam o data pe saptamana cand atentez, aproape fara succes, sa-i scot din casa.
Nu ma mai enervez. Doar rad. E amuzant. Si antisocial in acelasi timp. :))
spre mirarea voastra, chiar exista oameni de-astia “vesnici saraci” , am si eu cateva exemplare, pardon..cunostinte care se comporta cam la fel, dar partea mai nasoala la ei este ca…au 26+ si inca se gandesc cum sa-si tuneze BMW-ul sau Honda pe care au dat o avere…din banii parintilor, dar nici macar 1 dintre ei nu s-ar gandi la gasirea unui loc de munca, vorba unuia dintre ei…citez “am timp la 40 ani” …no comment 🙂
P.S: cris, am o reteta noua de creveti…cand ajung la tm , daca ai chef sa ne si vedem, poate ajungem si la faza in care i actually fry ’em! , toate bune 🙂
si nu, nu am sa iti cer bani pt ceea ce cumpar, chiar daca eu gatesc, niciodata nu am facut asta, nici nu am de gand, pt mine gatitul e o placere si daca am chef sa gatesc inseamna ca stau minim 2 ore la cumparaturi…deci concluzionand situatia care are in vizor gatitul, ajungem la rezultatul ca , cel care te invita sa iti gateasca plateste pt tot, ceea ce mi se pare normal………………………………..am vrut sa mai scriu ceva dar jur ca am uitat, m-am luat cu o piesa de-a lui Mozart, of, nu suport cand uit ceva..anyway…brain damager has that efect on u’r brain…keep it away from children 🙂
Măi ce nebun ești. :)) Abia aștept să vii să-mi gătești bunătățuri. Vom merge împreună la cumpărături, că trebuie să iau un vin bun la așa mâncare gustoasă. te-am pupat :*
ba… măcar de-ar fi rari, da atâția din ăștia se-ntâlnesc!
PS: creațo hai pe la mine. poate-mi iei și-o pâine că mi-i lene să cobor și nu mai am bani, că mi i-am spart azi pe un tricou șmecheros de 300 de lei. o avere fir-ar!
:)))))))