De când temperatura de afară nu mă mai satisface, m-am închis în peșteră. Lucrez din casă, deleg toate plimbările (pe cât posibil) și nici după țigări nu cobor, că vine destulă lume în vizită (deci pot să deleg și asta). Cu ocazia asta mi-am redescoperit tot felul de lucruri.
De exemplu, am un tricou care anul ăsta a împlinit 11 ani. L-am primit de la prietenii mei minunați, care mi l-au adus de la primul concert Metallica din România. L-am purtat de nenumărate ori cât eram în liceu și l-am iubit cu pasiune. Încă îl port când dorm, uneori. Din negru, cum era, a ajuns un fel de gri spălăcit. Dacă îl mai spăl de vreo câteva ori, o să ajungă aproape alb. Nu mai seamănă cu ce era, dar țin mult la el și îl port mai ales în perioada asta a anului, când mi se face un dor imens de omul care mi l-a dat.
Maică-mea îmi spune să-l arunc, de câte ori mă vede cu el (adică de vreo 2 ori pe an, că nu ne prea întâlnim în ultima vreme). Soră-mea la fel. Dar cine ascultă? Eu îmi iubesc tricoul cu pasiunea bărbatului de 40 de ani care păstrează într-o găleată piesele de Lego de când era mic. E o parte din mine și nu pot renunța la ea.
Acum întreb: voi ce obiecte ați păstrat peste ani? Sau sunt eu una din puținii care se atașează atât de mult de anumite lucruri?
Eu inca mai am undeva acasa masinuta mea preferata de cand aveam 5 anisori 🙂 Mai pastrez si tricoul din clasa a 8-a pe care l-am folosit pe post de album de banchet – sectiunea “comentarii”
Cred ca mai pastrez si prima agenda in care m-am apucat sa scriu poezii. Zic “cred” pentru ca s-ar putea sa se rataceasca definitiv in curand la vreo curatenie generala de sarbatori legale 😉
Pe langa asta, undeva, ascunsa pe-acasa ar trebui sa mai fie si prima scrisoare de dragoste (genuine) pe care-am primit-o printr-a 9-a si care-a fost asa, o chestie mega awesome, pentru ca venise pe neasteptate si a iesit treaba buna pan’ la urma 😉
Si e foarte posibil sa mai pastrez si alte chestii, atat de vechi incat sa fi si uitat de ele 😀
soldatei, indieni … actibilduri … inca le pastrez :D. si alte inutilitati de obiecte care au avut insemnatatea lor la vremea resectiva.
am si eu un trico cu metallica dar are doar 7 ani, si e mega largit/gri/cojit :P. same feelin’ here 😉
initial am crezut ca ai facut un dush si ti-ai gasit tricoul cu metallica (ca in bancul cela) 😛
Chiar acum două zile am constatat că nu mai am nimic care să mă lege fizic de amintiri de acum mai mult de zece ani.
Iar de ceva ani încoace am început să renunț la a mai vrea lucruri care să mă lege.
Am, însă, amintiri foarte vii. 🙂
Și perinița aia…știi tu…ce s-a întâmplat cu ea?
Hehehe… eu mai am niste tricouri care bat spre 7-8 anisori… Si scrisorile de prin generala 😀
In rest… am mai renuntat la ele pe parcurs 🙂