Discuţia e mereu aceeaşi. Ce faci? Cum mai eşti? Nu mai ştiu nimic de tine de nu ştiu cât timp. Mai dă şi tu un semn de viaţă. Nu vrei să ne facem Crăciunul împreună? Măcar de dragul timpurilor de demult. Îţi mai aminteşti?
Da, îmi mai amintesc. Dar te-ai gândit vreodată că făcând asta în fiecare an nu rezolvi nimic? Nu mai poţi aduce trecutul înapoi şi ştim foarte bine amândoi că defapt nici nu îţi doreşti asta. Faptul că mă cauţi acum nu te face mai bun, mai special sau mai cum vrei tu. Ştiu că mă suni pentru că eşti din nou singur înainte de sărbători şi ţi-e groază de ziua aia în care toată lumea împarte cadouri cu oamenii dragi. Pentru că, încă un an, tu nu ai găsit omul drag pe care îl cauţi de nu ştiu cât timp.
Ai pierdut şi anul ăsta lupta cu sufletul. Mai o distracţie aici, mai o relaţie scurtă dincolo, mai sentiment de libertate şi până la urmă spune-i cum vrei, dar nu veni la mine să-mi ceri să-ţi fiu aproape pentru că nu poţi suporta singurătatea şi pentru că te apucă nostalgiile timpului când îţi era bine aici.
Da, statutul de “fost” îţi permite să mă întrebi de sănătate din când în când. Poţi chiar să mă scoţi la un suc o dată sau de două ori pe an. Dar atât. Nu veni la mine să-mi tulburi apele înainte de sărbători, că sunt tulburi oricum, de când mă ştiu. Şi nu-mi vinde aceeaşi chestie ieftină că ai nevoie de afecţiune. Toţi avem. Dar de-asta s-au inventat prietenii, să îţi ofere afecţiunea aia pe care n-o mai obţii din altă parte şi după care nu tânjeşti decât în prag de sărbători.
Eu mă îngrop în zăpadă multă anul ăsta. Am de gând să profit din plin de aerul rece de pe pârtie, de poveştile oamenilor frumoşi dragi mie (poftim, Victor. Poate aşa îţi suna mai bine) care mă înconjoară şi, cine ştie, poate învăţ şi eu care-i treaba cu ataşamentul faţă de oameni. Ar cam fi timpul, nu crezi?
Îmi doresc să nu mă mai suni niciodată înainte de Crăciun, să mă pot bucura de toată liniştea din lume. Şi-mi mai doresc să ningă cu uitare peste toate fostele relaţii pe care le-am avut. Ceea ce-ţi doresc şi ţie. Crăciun fericit!
🙁 e trista… nu-mi place!
E trista dar are un mareee sambure de adevar…ca de sarbatori toti vor sa reia legaturile…chiar daca nu tot timpul iti doresti sa primesti acel telefon…telefonul ce iti poate strica o zi perfecta prin simplul fapt ca rosteste stupida afirmatie “iti mai aduci aminte” care ar avea din partea mea un reply sacastic si greu de digerat…doar asa sa simta spiritul sarbatorilor.
E trista…imi place :D. A.. si eu nu doresc de sarbatori sa reiau nici o legatura sau relatie… in restul anului e alta poveste. O dramedie intr-adevar.
E bun, e bun asta, mi-a placut. Mai putin expresia “oameni frumosi” care ma scoate din minti…
Craciunul este momentul magic din an in care UITAM! Sau vrem sa uitam! Bine ca-s io Grinch, mai fata blonda!
De fiecare data cand mi se face dor de tine te citesc pe blog; pentru mine e mai simplu asa; si de fiecare data cand am un chef nebun sa te sun, sa te intreb de “ce mai faci” si “iti mai aduci aminte” ai cate-un post anti asa ca renunt.
Oricum, eu sunt bucuroasa ca “tin” legatura si ca stiu ca esti bine… sau nu… deci stiu ce faci… si am citit ca iti aduci aminte asa ca mai ramane sa iti doresc pace sufleteasca.
Mă, Moni, da’ aici era vorba de foşti, nu de pireteni dragi şi vechi. Of, sufletul meu. Sună-mă oricând ai chef, că timp să vorbim se găseşte. Te pup 🙂
Eu nu-mi sun fostii de Craciun, asa, din senin. Daca n-am tinut legatura in timpul anului, inseamna ca fiecare a luat-o pe drumul lui si gata 🙂
E superb sa nu fii singur de Craciun. Ultra mega giga fain e sa nu fii singur niciodata. Sa ai tot timpul pe cineva cu care sa imparti bunele si relele.
@Cristina Doamne cat adevar graiesti tu aici…Si eu am avut, demult, un fost pe care il apuca dorul numai de Craciun.
Si am regretat foarte mult ca l-am lasat sa-mi intunece vreo doua Craciunuri. Din pacate, unii oameni sunt mai calzi si cauta afectiunea doar de Sarbatori.