Proaspăt întoarsă din concediu înapoi în orașul plin de nori plicticoși, tot ce-mi doream aseară înspre miezul nopții era să dorm cel puțin vreo 10 ore. Fără să iau în calcul că Lipton al meu are chef de joacă după ce nu ne-am întâlnit vreo câteva zile, am pus capul pe pernă cu cel mai mare optimism.
După aproximativ vreo 2 ore de somn, bestia plictisită s-a apucat să mă pupe, să se gudure pe lângă mine, să cerșească atenție în așa hal încât nu l-am mai putut ignora și a trebuit să sacrific o jumătate de oră din minunatul meu somn. Ne-am jucat, s-a liniștit, am adormit la loc. Pe la vreo 3, când visam eu mai bine ceva lupte între vrăjitoarele din perioada inchiziției și ceva cavaleri templieri, caloriferul a început să scoată sunete ciudate, de zici că eram cu-adevărat pe câmpul de bătălie. Poc, poc, poc și iar m-am trezit. Vecinul de la 4, ușor turmentat, încerca să cânte la calorifer. Răsuna toată scara blocului, dar nu cred că-i păsa lui prea tare. M-am întors pe partea cealaltă, mi-am pus perna pe cap și-am încercat să dorm la loc.
Dar cum de-obicei planurile mele și cele ale universului nu se prea potrivesc, pe la ora 5, aproape 6, când începea să se crape de ziuă, într-o liniște absolută, cum numai la ora aia găsești, vecinu turmentat s-a apucat să scandeze din toți rărunchii: ”Afară, afară cu hoții din țară!” Degeaba i-am bătut în calorifer (am văzut că e ceva protocol între vecinii mei să bată în țevi dacă e prea gălăgie pe scară), degeaba am fost să-i bat la ușă. El continua să urle cât îl ținea gura, cu mai multă pasiune decât am văzut la protestele din ultima vreme.
Într-un final, când era lumină bine, s-a liniștit și probabil a adormit. Dar deja era aproape 7, Lipton trebuia să-și primeacă micul dejun. M-am apucat de treabă înjurând printre dinți, tremurând de oboseală și cu chef să omor pe oricine mai strigă lozinci în următorii 10 ani. Nici nu m-am apucat bine de treabă și a trecut, prin fața blocului, o mașină din care răsuna imnul României. De nervi și frustrare, am coborât la vecinul de la 4, i-am bătut zdravăn la ușă și, când a deschis, mi-am vărsat toți nervii pe bietul om mahmur care mi-a stricat noaptea. După care mi-am luat pantofii cu toc și am început să mă plimb prin casă. Să știe că nu se poate pune cu somnul omului proaspăt întors din concediu.