Că suntem cei mai frumoși, cei mai deștepți și cei mai modești din lume, n-o contestă nimeni. Am atins toate culmile perfecțiunii și nu există nimeni și nimic pe Pământ care să ne aducă la realitate. În lumea noastră totul e așa cum ne place. Când nu e așa, ne imaginăm că e și, ca nu care cumva să ne spargă cineva bula de săpun ne încuiem ușile, ne închidem ochii și nu mai reacționăm la nicun argument, oricât ar fi de logic. Pe românește, facem pe struții, că doar e la modă.
Mă întreb de multe ori de ce nu suntem în stare să stăm la masă, față în față, să vorbim unii cu alții despre lucrurile mai puțin plăcute. Nu e totul roz în fiecare zi și nici nu suntem vreunul născuți cu gena perfecțiunii în noi. Dacă facem tâmpenii, să ni le asumăm. Poate nu e cel mai plăcut sentiment din lume, dar e necesar.
Nu-mi plac criticile, nimănui nu-i plac în mod deosebit. De multe ori reacționez aiurea când am impresia că tonul cu care mi se comunică ceva e agresiv. Dar de fiecare dată, după ce se liniștesc apele, stau și analizez fiecare situație în parte, fiecare critică. Încerc să devin un om mai bun. Dacă asta înseamnă să schimb la mine unele lucruri, probabil că le voi schimba în timp.
Ar fi frumos dacă am reuși toți să spunem lucrurilor pe nume. Nu peste 10 ani, nu după 3 săptămâni. Atunci când ne deranjează. La cald se oferă cel mai sincer feedback. În plus, ne scutim unii pe alții de tot felul de strategii de comunicare complexe, care oricum nu sunt cele mai eficiente din lume.
Acuma treaba cu la cald e cel mai bun feedback, n-as fi asa sigur. La cald, cu variatiuni pe tema, e un te’n gatu matii de curva/bulangiu. Da’ hai sa zicem, pentru ca in rest asa e, ar fi frumos, leul si mielul ar paste impreuna iar negrul si albul ar face copii galbeni si n-ar mai ploua si ar fi minunat ca-n Timpuri Noi.
Da’ nu-i asa, si asta e ok, pentru ca e plin de prosti si proaste pe diferite planuri, si ai de cine rade in hohote cu cei pe care-i apreciezi cu adevarat.
Thanks