De multe ori se creează situații incomode pentru că oamenii preferă să evite abordarea anumitor subiecte. Am fost fiecare dintre noi, cel puțin o dată sau de două ori în postura în care am preferat să tăcem sau să fim mai diplomați decât ar trebui, pentru a nu genera discuții incomode și, vorba cuiva, pentru a nu produce ”furtuni într-un borcan”. Mă rog, mai există cazurile acelea de oameni care se bat cu pumnul în piept că ei sunt cei mai dintr-o bucată dar, care, luați la bani mărunți, se dovedesc a fi niște ipocriți cum rar găsești. Dar azi nu vorbim de ei, poate altădată.
Dacă am trăi într-o lume în care toată lumea spune ce crede și ce simte în cea mai pură formă, probabil că am fi mult mai fericiți. Cel puțin o parte dintre noi. S-ar evita o serie de frustrări și o grămadă de telenovele nesoluționate. Hai s-o spunem pe cea dreaptă. Degeaba încerc eu să fericesc pe toată lumea. Uneori chiar nu e posibil.
Mă întreb cum ar arăta o lume în care toată populația pământului ar fi mulțumită cu situațiile date și cu rezolvările lor. Cred că, în primul rând, ar fi o lume fără orgolii idioate. Pentru că, dacă e să-mi dau cu părerea, din pricina orgoliilor se nasc tot felul de conflicte închipuite.
Să fim serioși. Dacă azi ai pierdut o discuție, nu înseamnă că omul care ți-a servit un contra argument de nota 10 este unul care vorbește din cărți. Sau, dacă este, bravo lui că a vorbit dintr-o carte mai bună ca cea pe care o citești tu. La fel, dacă prietenul X preferă să stea acasă să se holbeze la bec în loc să vină cu tine la o cafea, în frig și ploaie, să te asculte cum te plângi la nesfârșit de aceleași probleme, nu văd care e problema. Poate ar trebui să înveți să rezolvi problemele pe care le ai în loc să te plângi de ele.
În fine, azi mă întreb dacă încercările mele de a păstra armonie în jurul meu nu sunt cumva doar o utopie idioată. O să schimb puțin abordarea, să văd ce se întâmplă. Mai mult decât o furtună mică nu am cum să generez, că doar am de-a face cu oameni maturi, fără orgolii exagerate și plini de înțelegere față de semenii lor. Sau nu?
imi place faza cu “holbatul la bec” :)))
Ce parere aveti despre relatia politicienilor cu mogulii? Victor Ponta a scris un text interesant aici: http://blogponta.wordpress.com/2010/10/07/despre-moguli-si-alti-demoni/
Dupa cum stii eu sunt foarte Zen de felul meu – si multa vreme am incercat sa multumesc pe toata lumea. S-a dovedit a fi o mare greseala si iti zic de ce: intodeauna se vor gasi oameni care, fie din rautate sau inconstienta, vor avea ceva de comentat la tot ceea ce spui sau faci tu.
Recomandarea mea: tine-i aproape pe cei dragi si pe cei care iti sunt de ajutor. In rest ignora cu nonsalanta si oamenii se vor cerne in jurul tau.
Sa fim seriosi, suntem 7mld de oameni pe planeta, nu ai cum sa-i pastrezi pe toti in armonie 🙂
+1 @Lorand R. Minyo
M-am “setat”, cumva, sa imi pese numai de Oameni.. si o duc bine (sufleteste. Pentru ca ‘financiar’ n-are ce sa caute in cazul asta, cel putin la mine)!
E pierdere de timp pretios sa fii pe placul tuturor, cand in “tuturor” se mai afla si niste frustrati/frustrate obositi/e si inconstienti/e.
Si Oamenii critica, dar stiu cum s-o faca, nu arunca niste vorbe retardate, fara sa aduca ceva bun la “ce cred ei ca ii prost”.
N-am 30/40/50 de ani, dar am ajuns la unele faze in care am oprit totul in stanga si in dreapta. N-am sa accept orice ciuriburi sa zica “ii naspa ma, pentru ca tu” fara sa zica de ce sunt naspa si cum cred ei ca se poate remedia problema.
Eu unul, sunt foarte fericit cu cei/cele pe care ii/le tin langa mine, pentru ca sunt niste Oameni unici si ma accepta si critica intr-un fel in care pentru toti e bine.
Cred ca sunt suficient de sociabil cu toata lumea. 🙂
Ce e fain la schimbarea in cazul de fata, e ca nu schimba omul, ci doar “o rotita” din minte, care va fi exclusa din sistemul generator de fericire. You can do it! 😀
Multa lume.. si putini Oameni.
Am o intrebare, pentru inceput: ce spui tu acolo se aplica si in blogosfera? In functie de raspuns expun si argumente pentru ca nu am scris doar ca sa ma aflu in treaba.
Oh, câtă onoare, domnule
Haterheităr. Articolul meu se referă la oameni în general. Nu are legătură cu mediul din care provin sau domeniul în care activează. Atept cu nerăbdare argumentele. De fiecare dată mă amuză teribil modul în care expui lucrurile. 🙂Pana la urma heitarii au menirea de a ne face viata mai frumoasa 🙂
@Dan Patrascu: Bună asta!
@Cristina_TM (sau Creaţa, cum zic interlopii): Am tot spus ca o greseala sau aici un articol prost, un comentariu neadecvat sau o reacie ciudata nu te defineste si nu iti cuantifica potentialul. Dar cand ti se atrage atentia, desigur in mod civilizat, ca ai gresit, te faci ca ploua? Indiferent daca ai blog sau nu, ai dreptul la o parere personala. Cand aceasta include lucruri neadevarate, e o greseala. E ceva des intalnit pe aici. Asa cum scrii si tu in articol, eu intreb ceva la comentarii si tu te faci ca ploua – aici nu era vorba de o greseala ci doar de ploaia asta atat de des intalnita la noi in Banat.
Daca am explicat frumos anumite greseli, autorul n-a avut nici o reactie. Daca l-as fi injurat ca la usa cortului, probabil s-ar fi autosesizat sa dea si explicatii suplimentare.
P.S. Cristina, zelistic vorbind, esti la 45 de grade.
In primul rand, nu stiu de ce imi tot intri in moderare. Mi scuzi, nu e ceva intentionat.
Stiu foarte bine ce spui, mai ales in privinta comentariilor. Nu cred, totusi, ca e vorba de o atitudine intalnita cu precadere in blogosfera. Parerea mea e ca dam peste atitudinea asta peste tot, doar ca in blogosfera, lucrurile fiind scrie devin mai vizibile. Numa’ zic.
Aici totul e o transpunere a realitatii. Uneori o idealizare. Un om care vorbeste prostii aici nu e un savant dupa ce inchide/stinge/omoara/izbeste calculatorul. Numai ca aici oamenii prind curaj. Aici isi pot amplifica trairile, experientel sau uneori inteligenta. De-asta e alta mancare de peste ce se intampla aici. As putea vorbi “în online” despre ecuatiile lui Westergaard de parca mi-ar fi precedat suzeta.
In concluzie, orice variatie in ecuatia orgoliului are alte consecinte pe blogul personal. De exemplu cand cineva, sa nu-i dam numele de Alexandru Bleau, se autintituleaza antreprenor pe blogul personal, scriu si eu un articol sau un comentariu. Cand sta in fata mea si zice ca e antreprenor rad putin si ii spun senin sa se mai gandeasca. Universuri paralele, ce mai!
@Heitr Salut si eu Heitar-ul si +1 la Dan Patrascu. In marea de oameni carora nu le pasa de nimic sau tin parerile si feedback-ul pentru ei, heitar-ul e cool si binevenit.
Legat de partea cu “antreprenor” cred ca intelesul cuvantului s-a denaturat in general. Nu mi-am dorit ca prin “antreprenor” sa fiu pus undeva sus intr-o categorie grea. Am avut o firma, o serie de proiecte care mi-au adus niste sume frumoase de bani si in continuare merg pe aceeasi directie (de antreprenoriat) momentan offline si in viitor probabil si online. Nu stiu ce intelege lumea prin antreprenor, dar la mine in dex nu inseamna nici expert, nici specialist, nici om cu vaste experiente – doar o persoana cu un business, multe de invatat si si mai mult de muncit.
P.S. Multumesc pentru feedback-ul cu “proiect” 🙂
@Alex (daca imi permiti): Termenul de antreprenor se leaga strict de domeniul constructiilor, de-asta am facut atata caz. Exista si contracte specifice – de antrepriza. Cred ca e o problema lipsa termenilor specifici pentru unele domenii care evolueaza tot mai repede la noi. Sunt de acord ca trebuie sa spunem cumva functiilor din marketing sau din domeniul relatiilor publice. Din pacate nu se pot verifica lucrurile astea si totul devine un haos. Ajungem sa citim pe un site al unei reviste dedicate afacerilor “influenceri” si alte prostii de genul. Daca voi cei ce doriti dezvoltarea acestor domenii si implicarea oamenilor in oranduiala lor nu aveti putina grija, atunci cine sa aiba?
Nu cred ca sunt fixuri si critici nefondate. Pana la urma ideea e sa ne intelegem si sa fim clari in exprimari, nu sa urmarim reguli stabilite de unul sau altul dupa cum bate vantul. Ma bucur ca internetul ofera in ziua de azi multiple posibilitati si ma gandesc la modul in care mi-ar creste productivitatea folosindu-l. Problema e ca exprimarile si ideile unora arunca o ceata deasa, care, in opinia mea, s-ar putea evita.
@Heitar Din pacate haosul termenilor nu a pornit de la noi ca sa poti spune ca putem influenta o denaturare la nivel global (in cazul antreprenor) :). Am trecut de exemplu consultant ca si titlu, din lipsa de alti termeni mai modesti. Expert si Specialist ca si definitii deja sunt atat de peioratizate incat iti este frica sa le mai mentionezi.
Again, antreprenor l-am folosit cu definitia din wikipedia, aceea de persoana care porneste o afacere sau investeste intr-o idee si isi asuma riscul pentru afacere si rezultatele ei. L-am folosit si pentru ca la nivel global este folosit si recunoscut in acest fel. Btw, superba poza de la Trei Ape 🙂
De acord, haosul nu a pornit de la voi. Eu sper doar ca acesta sa fie doar un avant si in timp lucrurile sa ajunga la un echilibru. E drept ca “entrepreneur” inseamna ce spui tu insa in Romania sensurile lui au fost reduse la unul. Bine sau rau, asa a fost. E valabil si pentru cuvantul proiect, care n-ar fi chiar trducerea lui “project”. In loc de antreprenor la noi ar fi intreprinzator; da, suna greoi, sunt de acord. Ma rog, exemplele sunt multe, inca unul de notat ar fi expertiza, care e diferit de experienta. Problema e ca in prezent folosirea acestor termeni si in alte domenii decat s-au folosit pana acum poate crea confuzii. Sper ca ne vom slefui toti limbajul si vom putea comunica mai clar in viitorul apropiat.
La polul opus, exista cuvinte gen “consultant” pe care lumea le accept dar in multe domenii nu au o baza administrativa. Eu pot fi conultant, pot incheia un contract de consultanta, dar prin acel contract atributiile mele sunt foarte vagi, ceea ce poate constitui o problema.
In concluzie, ar trbui sa fim toti deschisi si sa reusim sa ajungem la un compromis pentru fiecare situatie neclara si sa avem o comunicare cursiva intre difieritele domenii in care activam.