Probabil e a 8-a oară (doar anul ăsta!) când spun că vreau să renunț la fumat. Mă tot las, până nu mă mai las. Adevărul este că tot timpul pornesc de la ideea că acum 4 ani m-am lăsat fără niciun efort și m-a ținut 10 luni. Că m-am apucat din nou dintr-o prostie…e cu totul altă poveste. Mie mi-a rămas întipărit în memorie că mă pot lăsa oricând vreau.
Bineînțeles că nu mă mai pot lăsa așa, cu una cu două. Am încercat de vreo câteva ori de la începutul anului și, de fiecare dată, în maximum 10 zile sunt din nou cu țigara în mână. Undeva greșesc. Și greșesc grav. Am întrebat în stânga și-n dreapta și-am aflat că de acum 4 ani am reușit să dezvolt o dependență fizică la nicotină. Adică nu mai merge așa, cu lăsatul din prima, fără să sufăr deloc.
Mi se recomandă să folosesc înlocuitori de țigări și să reduc, treptat, consumul de nicotină. Acum…eu nu știu ce să spun despre plasturii și guma de mestecat cu nicotină. Nu le-am încercat pe niciunele. Ar mai fi o variantă. Un tratament cu niște pastile care să mă ajute să renunț. Sunt ceva tablete care conțin un dozaj tot mai redus de nicotină, cu scopul de a obișnui organismul fără ea.
Ce vreau eu să știu de la voi e cum ați reușit să vă lăsați. Cunosc vreo câțiva oameni care au renunțat la fumat de o vreme. Până și colegele mele de apartament s-au lăsat de câteva săptămâni. Drept e că-s mai irascibile și nu mai râd atât de mult, dar important e că reușesc să nu fumeze deloc.
Așa că aștept idei, soluții și sfaturi aplicabile de la foști fumători. Și nu, povestea aia cu ”stingi țigara și nu mai fumezi” nu funcționează.
zicem hop, pana sa sarim?
http://catalin.petru.ro/2010/10/realitatea-sociala/
Un mare poet contemporan spunea odată:
“Nu spune hop până nu spui hip!”
~Rimaru
Povestea de succes a lui Ovi Sîrb:
– am stins ţigara care am decis că va fi ultima
– am aruncat pachetul cu ce mai avea în el
– am avut noroc să locuiesc într-un mediu de nefumători
– m-am abţinut să mai fumez la servici, rugând şi colegii să nu mai fumeze în birou
– am încercat să nu fiu panseluţă, gândindu-mă tot timpul la ţigări şi lamentându-mă că ce dor mi-e de ele
– am început să fiu fascinat de faptul că nu mă mai arde buza aşa tare după o ţigară.
– după 3 luni mi-am luat smartphone şi abonament gras, motivat de faptul că oricum dădeam de 4 ori mai mulţi bani pe ţigări lună de lună
– am început să sărbătoresc fiecare lună trecută fără ţigări
Eu m-am lasat acum vreo 2 ani in septembrie, ca asa mi-a venit. M-a tinut cam un an si jumatate, si acum fumez din nou. Doar ca-mi place. Si daca-mi place…
Așa am zis și eu. Că mă pot lăsa oricând, că-mi place să fumez, că alea alea. Și uite că acum nu mă mai pot lăsa. E a 8-a oară când încerc, doar anul ăsta. Cum spuneam, după câteva zile mă urc pe pereți și-aș face crimă pentru o țigară.
În principiu nu există o reţetă secretă pe care să o urmezi. “Stingi ţigara şi nu mai fumezi” e cea mai apropiată de perfecţiune soluţie. E simplu: dacă VREI să nu mai fumezi, nu mai fumezi. Scrâşneşti din dinţi şi rezişti două-trei săptămâni, fiind conştientă că e doar o dependenţă fizică şi că “numa’ una şi gata” nu e bine.
E vorba de compromisuri pe care trebuie să le faci: vrei să nu suferi două săptămâni de dorul nicotinei? Fumează liniştită, iar mai încolo vezi tu. Te-ai săturat de fumat şi vrei să te laşi? Nu mai fumezi, dar treci peste perioada aia.
Ai dreptate. Să mă pregătesc, deci, de câteva săptămâni grele.
Mă aflu în aceeași situație… Cred că cel mai inteligent lucru pe care îl putem face este să renunțăm brusc și să nu ne mai atingem de țigări. Principalul motiv pentru care oamenii ezită (și mă bag și eu în aceeași categorie) este un anume soi de teamă. Nu-ți dai seama că există decât dacă stai bine și te analizezi. Chiar sper să reușești să renunți definitiv de data asta. Succes!
Așa am încercat, să renunț brusc. Apoi m-am documentat puțin și am aflat că dependența fizică nu trece așa simplu ca cea psihologică. Dacă ești dependent de gestul de a fuma și nu de nicotină în sine, ai toate șansele să reușest din prima. dacă nu, mai greu. Oricum, baftă și ție!
De ce nu incerci tigara electronica?
Stiu ca nu e ca si cum te-ai lasa de fumat dar reduci mult din riscuri asa.
Eu ma joc cu una fara sa am ganduri de a ma lasa de fumat si am reusit sa ajung la un pachet de tigari intins pe trei zile fata de unu pe zi. Nu in mod constant pentru ca nu asta e scopul la mine.
Stiu unu care fuma 2 pachete pe zi. Din prima zi de tigara electronica nu si-a mai aprins tigara. Si au trecut 8 luni de atunci.
Da-mi un semn daca esti curioasa.
Hmm…te sun zilele astea sa ne vedem la o cafea. I wanna know more. Desi, in mintea mea, tigara electronica nu pare o solutie buna de lasat de fumat. Blogu s-a reapucat dupa nu stiu cate luni. Dar mai stii? Poate e doar un caz izolat.
hmm, la o cafea ti-ai gasit sa discuti despre renuntarea la fumat? 😀
Mda, si eu ma aflu in aceeasi situatie, de cam un an incoace. Tot incerc faza cu “stinge si stop”. Rezultatul: stare aproape permanenta de irascibilitate, frustrare de fiecare data cand fetele ies “la o pipa” si in final nervi lasati pe o victima inocenta si revenirea la eternul “imi trebuie o tigara sa ma calmez”.
Acum cateva zile am primit un pont bun: cartea “In sfarsit nefumator” a lui Allen Carr. Am rasfoit-o doar in treacat, dar pare o metoda mult mai ok. Autorul e un tip care fuma cam 200 de tigari pe zi si a reusit sa se lase, iar cartea pare destul de bine documentata (explica mecanismele care cauzeaza dependenta, impactul asupra organismului etc.). Nu zic ca e metoda ideala (repet, eu inca n-am testat-o, vorbesc doar din auzite) dar cred in puterea documentarii. Si cred ca, la fel ca in multe alte domenii, intelegerea problemei ne ofera si cheia spre rezolvarea ei.
Hihi, ce simplu mi se pare acum. Trebuie sa iti doresti ca sa o faci cum trebuie. Altfel, te vei reapuca de cate ori te vei lasa. Pune-ti in cap sa o faci pentru ca… e necesar sa cauti motive viabile, care sa tina la orice gand aruncat catre vreo tigara. Mergi pe partea cu banii, partea cu haine curate, cu par mult mai aerisit, cu o casa la fel de aerisita… Cred ca daca iti doresti pe bune s-o faci, iti va iesi. Trebuie doar sa vrei!
La mine a mers cu faza: “asta e ultima”. Mi-am programat neuronii sa citesc cartea lui Allen Carr si sa ma las. Mi-a luat o noapte, vreo 3-4 tigari si gata. Cred ca daca nu-mi puneam in minte sa ma las cand termin cartea, nu reuseam, pentru ca Allen Carr vorbeste despre chestii evidente, care nu ne sunt strainte.
Totul e sa vrei!
Vad ca nimeni nu a adus in discutie motivatia. Trebuie sa te intrebi de ce vrei sa te lasi de fumat si apoi sa-si dai niste raspunsuri. Bineineles, sunt o groaza de raspunsuri la intrebarea asta si difera de la om la om. Ideea e ca daca vei nimeri raspunsul castigator si vei fi apoi corecta cu tine, vei castiga batalia. Hai sa-ti spun in cateva cuvinte cum a fost la mine: am fumat ani la randul, insa imi placea de asemenea sa aleg si sa merg pe munte. Ma credeam invincibil si credeam ca eu controlez viciul, nu invers. Pana am observat ca oboseam mult mai repede si ramaneam in urma, fie la cros, la maraton, fie pe munte. Asa ca anul trecut in septembrie am renuntat ultima data la fumat (sper eu sa fie definitiv de data asta), m-am reapucat de alergare si de antrenamentul pentru Aconcagua. Da, motivatia mea era sa urc pe Aconcagua (6962 m) si am reusit. Asta nu inseamna ca dupa reusita am revenit la viciu. Nu, in niciun caz.
Sa vedem, care e motivatia ta?
Izabela, Carr saracu’ nu fuma 200 de tigari / zi, adica 10 pachete (?!) Lol.
Cristina, nu mai fumez de 10 luni. Nu exista o tehnica speciala. Legat de Carr si de cartea lui (pe care am citit-o dupa ce ma lasasem de fumat, doar din curiozitate) am scris mai detaliat un pic aici:
http://www.theflyonawall.com/2011/04/daca-ai-nevoie-de-un-stimul-pentru-te.html
Eu m-am lasat de fumat de aproape doua luni. Nu stiu sa-ti spun cum, pur si simplu intr-o noapte m-am gandit eu cat de prost ma simt cand fumez si cum mi-as dori sa nu mai mi se taie respiratia cand urc 2 scari. In urmatoarele zile m-am lasat complet de fumat si m-am apucat de sport. Acum ma simt destul de bine ca fac sport si nu mai imi vine sa-mi stric tot echilibrul cu o tigara. Plus ca simt ca respir si eu cu adevarat. btw fumam de vreo 9 ani…cu doua pauze de 1 an fiecare…deci de vreo 7 adunati.
Pai eu m-am gandit ca nu-i de saga daca la fiecare ora moare un fumator de cancer la plamani in Romania. In plus, am aflat ca imi trebuie 7 ani de abstinenta ca sa-mi scad riscul de cancer pulmonar la nivelul unui nefumator (adica minim):
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/11/22/cancerul-la-romani/