S-au văzut, s-au plăcut din prima, din a doua sau dintr-a zecea privire. Important e că s-au născut acolo fluturi şi curcubee, dimineţi cu cafea şi zâmbete tâmpe. Magia se înfiripă uşor şi uneori moare greu. Dar moare până la urmă.
Inevitabil, unul din ei va trânti povestea cu “mai bine rămânem prieteni”. E vorba aia din bătrâni: “Dragoste cu forţa nu se poate”. Dar poţi, oare, rămâne cu adevărat prieten cu un om pe care l-ai iubit la un moment dat?
În general, toate poveştile se termină la fel, oricât de speciale sunt fiecare în parte. O jumătate pleacă, o jumătare ar mai rămâne. Nu e chiar atât de important cine spune primul că povestea s-a terminat. Mai important e cine simte primul asta şi ia deciziile. Oamenii pot fi influenţaţi uşor, mai ales de cei foarte apropiaţi. Dacă primeşti zilnic un duş rece e foarte posibil să fii tu cel care pune punct unei poveşti, chiar dacă, de fapt, nu vrei asta.
Adevărul e că simţi dacă omul de lângă tine mai e sau nu mai e acolo. Cum jocul ăsta cere doi jucători, când te trezeşti singur pe teren, normal că spui “Pa” şi te iei să pleci, că doar n-o să joci singur la poarta goală. În cazul ăsta laşi un “să rămânem prieteni” în care pui speranţa unei întoarceri, deşi eşti conştient că e prea puţin probabilă şi posibilă.
De partea cealaltă, când decizi că nu îţi mai găseşti locul lângă cineva şi toţi fluturii s-au risipit, un „să rămânem prieteni” vine cumva ca o consolare pentru cel de lângă care ai plecat şi, să recunoaştem, ca o portiţă de întoarcere, din când în când, dacă apare nevoia asta. Unii spun că lasă loc de Bună Ziua, alţii că nu vor să frângă inimi. În esenţă, se lasă frumos loc de revenire, că doar unde ţi-a fost bine odată, îţi poate fi bine de mai multe ori.
Eu cred că prietenia cu un fost poate fi un lucru minunat, atât timp cât ambii reușesc să transforme sentimentele pe care le au în așa fel încât să chiar simtă că sunt doar prieteni. Cu o singură excepţie, am folosit expresia asta cu ”să rămânem prieteni” cu toţi foştii mei. Motivele au fost diverse, dar de fiecare dată am ajuns la aceeaşi concluzie. Cu cât am ţinut mai mult la un EL, cu atât prietenia dintre noi a fost mai…puțin probabilă. Ceilalţi mi-au rămas prieteni şi-n zi de azi. La voi cum stau lucrurile?
la un hald călduț și cu vin bun vrei oricând să revii (personalăn iecsperienț :)) )
Indeed, prieteniile post-relație sunt mai ușor de realizat atunci când la mijloc nu a fost vreo pasiune arzătoare sau 10 mii de stoluri de flutui, dar nu e musai. De exmeplu, eu încă păstrez o legătură frumoasă de amiciție cu un fost care chiar a însemnat ceva pentru mine la vremea lui 🙂
E greu sa ramai prieten. Am avut si eu odata dilema asta si am facut un poll. Peste 60% au zis ca e mai rau sa ramana prieteni: http://www.bogdanpater.ro/life/million-dollar-question
Parerea mea e ca e imposibil sa ramaneti prieteni daca ai tinut cu adevarat la omul respectiv. Mno, asta din experienta mea limitata 🙂
Eu nu vad loc pentru amicitie atunci cand oamenii se despart. Consider ca atunci cand doi oameni sunt impreuna combina prietenia cu pasiunea. Odata ce una dispare, o trage in jos si pe cealalta. Eu nu practic sporturi d’astea extreme, amicitie cu fostii…
Mno, tu stii ce cred io ca doar zic de-astea de cativa ani :)). Loc de buna ziua, ok, dar cum-necum, cararile nu se vor intretaia prea des.. stii tu?
Faina rationalizare.. se vede ca esti mai cerebrala decat moi :p
Mi se trage de la apa plata de azi noapte. Mi-a stricat niste neuroni :))
Cretule, depinde de la caz la caz. Daca ai cu cine te-ntelege si te comporti finut, e posibil sa iasa si treaba asta. Mie mi-a iesit doar cu 2 din foste.
Si observ ca acuma incepi sa ai si tu sindromu’ apei plate 🙂 Welcome in my world 😉
Nu cred in asta…
Poate sa ramana loc de “Salut, cum iti mai merge, etc”, insa “prietenie” e cam mult spus.
Uneori e mai bine sa rupi foaia de tot.
Mie mi se pare o sintagma spusa pentru a completa o discutie care nu trebuie completata. Eu nu pot fi prietena cu un om pe care l-am iubit cu pasiune. Cel putin pana acum nu am reusit sa-mi privesc fostii prieteni altfel decat ca pe niste fosti prieteni 🙂
Prefer sa rupem legaturile si sa ramanem 2 oameni care daca se intalnesc, nu se evita 🙂
nu se poate. cel putin eu cand ma intalneam cu fosta imi vinea sa …. o iau cu mine … acasa la nevasta si pe nevasta sa o trimit la cumparaturi :). asa ca am schimbat cercul de prieteni :))
Am mai zis-o si-am s-o mai zic: prietenii cei mai buni mi-s fosti si invers. Exceptiile sunt tipii pe care i-am cunoscut-placut-combinat 3 in 1. Pentru ca n-ai cum sa ramai prieten cu cineva cu care n-ai fost niciodata.
meh, am zis eu parerea mea despre treburi de aste, cam greu, maica, greu…
tare’s putini ai cu care inca ma am bine, nu prea mere
test?
wtf. am avut aici un mare comentariu pe care acum nu mai stau sa-l scriu. oricum concluzia, din proprie experienta, e ca nu se poate sa mai existe prietenie si toate reactiile chimice pe care le-ai avut inainte sa se estompeze ..
Cea mai bună metodă de a strica o relaţie cu o persoană apropiată este să încerci o relaţie cu acea persoana! Sigur se duce de râpă! :))
PS:Fapt dovedit, nu doar o dată ci de mai multe ori cu diferite persoane.. Prin urmare ce-i de făcut? Nimic! :))
Nu poti ramane prieten cu cineva cand in secret iti arde acea pasiune si el/ea vine si iti zice ca ii place de o alta persoana,in plus iti mai cere si sfaturi