Cam câte ore lucrezi, în medie, pe zi? Și cam cât ești plătit pe oră? Nu îți place rezultatul calculelor, așa-i? Părerea mea este că, atât timp cât te poți plânge online, de pe smartphone, ești un norocos ipocrit care se autocompătimește aiurea.
Stai la căldurică într-un birou, în fața unui calculator cu unul sau mai multe monitoare.
Ai cinci zile pline (vorba vine, că dacă ar fi cu adevărat pline ai munci, n-ai avea vreme de stat pe Twitter, Facebook, bloguri).
Ai două zile libere în fiecare săptămână.
Faci cumpărăturile de la supermarket/hypermarket/etc de două ori pe lună.
Umpli frigiderul și burta cu mâncăruri pline de E-uri.
Ieși seara la bere.
Pleci în weekend la plimbare cu familia.
Cumperi haine din mall.
Te lauzi cu super-mega-extra-giga magnificul tău smartphone.
Și-n același timp te plangi că nu ai bani.
Imaginează-ți cum ar fi dacă ar trebui să locuiești într-un apartament cu 3 camere, împreună cu încă 5 oameni. Și să n-ai nicio sursă de venit, dar nici oamenii cu care locuiești să nu aibă. Să nu vrea nimeni să te angajeze, pentru că e plin de nepotisme și tu ești un nimeni. Să nu știi ce mănânci mâine, dar să fii sigur că azi n-ai mâncat nimic. Să nu poți să-ți suni familia pentru că nu ai credit pe telefon. Să nu folosești internetul, nu pentru că ești un cretin, ci pentru că n-ai bani să-ți plătești abonamentul. Să n-ai cum să mergi la film, la mall, la bere, la citro, pentru că toate astea costă bani și tu n-ai niciun leu în buzunar. Să nu știi cu ce o să-ți plătești la iarnă întreținerea. Să rămâi fără curent că nu ai bani să achiți facturile vechi. Să nu îți vezi prietenii, pentru că nu mai poți ieși din casă cu papucii rupți.
Acum imaginează-ți că toate astea sunt de fapt reale. Eu m-am întânlit cu ele în fiecare zi din ultima săptămână, chiar aici, în magnificul nostru oraș, Timișoara. Am privit hăul din ochii unor oameni care nu mai cred și nu mai speră în nimic, am simțit mirosul putred al lipsei de speranță și am ascultat plânsetele mute ale unor oameni fără viitor.
Și-acum, după ce știi toate astea, mai ai nesimțirea să te plângi? Mai bine mulțumește divinității că ești bine, sănătos, stai la căldurică și îți trăiești, în mediocritatea ta, viața. Cum, mă, să mi te plângi că mori de foame, în timp ce publici poze cu pieptul de curcan umplut pe care l-ai gătit aseară?
Bine scris;e o fotografie realista a Romaniei, in cuvinte corect alese.
Cei care stam in fata calculatorului avand abonament la internet si acasa si pe mobil, ne e foarte greu sa privim dincolo de aceasta lume a on-line-ului. De parca toate s-ar intampla doar aici 🙁
Pentru mine viata e o extrema.Acum o duc din ce in ce mai rau.Sunt bolnav, am fost recent operat si din nou o sa mai fiu operat.De muncit , gata, Bani nu mai am.Am suspendat cablul si netul.Avantaj ca nu platesc chirie , dar voi pleca pt un timp din Timisoara.N am chef de nimic.Singura mea bucurie recenta a fost ca Poli a batut pe steaua.In rest curg numai vesti proaste.Vorba site ului ala” viata de …. ” .Am vrut o subventie de la colterm , dar nu se poate.Cica daca nu s prezent la ancheta sociala mai iau si amenda.Viata de noapte s a dus.D’ arc , muzica,atmosfera,alcool,papica,taxi …Astea s au dus.Acum bani si distractie fix pix.Sanatatea la pamant……C’est la vie !
bine zıs ….
(pune sus sı un buton de sheruıre pe G+)
ti-am dat un mail. nu mai am numarul tau de telefon.
Total de-acord cu tine. Stiu cum e sa te plafonezi si sa nu poti trece peste acel moment, tot ce ai nevoie este putina vointa .
Cam câte ore lucrezi, în medie, pe zi? -> 10/11 H
Și cam cât ești plătit pe oră? -> cam cat sa`mi pot plati cheltuielile si intretine “nebuniile”
Stai la căldurică într-un birou, în fața unui calculator… -> true! dar nu am ajuns aici ca asa a dat Domnul; sunt niste ani de munca in spate.
Și-n același timp te plangi că nu ai bani. -> cam true si asta; ca deh, aia care au mai mult se plang cel mai mult, nu? iti si explic de ce:
1. pentru ca pe masura ce produci mai mult, cheltui mai mult, deci e matematica simpla;
2. pentru ca nu esti curios sa stie lumea cat ai, sau macar ca ai, pentru ca oamenii in genere sunt invidiosi.
3. pentru ca pe masura ce urci in clasamentul social, in raport proportional, se gasesc tot mai multi care sa iti ceara cate ceva.
“Imaginează-ți cum ar fi dacă ar trebui să locuiești într-un apartament cu 3 camere…(samd)” -> o sti pe aia cu: cine vrea gaseste solutii cine nu, gaseste scuze?
Cristina, ma inclin!