Am mai spus-o și altă dată: lucrurile care ne sunt inaccesibile ne atrag cel mai mult. Pentru că știm că nu le putem avea. Acum motivele pentru care nu avem acces la un anumit lucru sunt diverse. Dar azi vreau să vorbim despre situațiile alea în care singurul motiv pentru care nu putem avea un anumit CEVA e conștiința noastră.
Normele sociale ne-au învățat că nu e bine să-ți dorești ceva ce aparține deja altcuiva. Nu-i frumos să vrei capra vecinului, dar e sănătos și chiar indicat să-ți cumperi și tu una în caz că ai nevoie. Dacă vecinul vinde capra respectivă, poți, liniștit, să fii tu cel care o cumpără. Adică el renunță la ceva, tu ai tot dreptul să intri în posesia bunului respectiv. Bun, ăsta e cazul fericit în care vorbim de posesiuni fără suflet. Așa mi s-a spus: că numai oamenii au suflet în lumea asta (deși eu tind să cred altceva, dar acum nu deschidem subiectul).
Ce faci când, uitându-te peste gard la vecin în curte, nu vezi capra păscând liniștită, ci vecina, draga vecină întinzând haine pe sârmă și făcându-ți ocheade. Să zicem că vecinul n-o mai vrea și se despart. vecinul se mută pe aceeași stradă, peste drum. Vecina rămâne tot acolo, tot cu sârma de rufe și în continuare îți face ocheade.
Acum, să ne fie clar. Vecinul îți era prieten de pahar la birtul satului, îți mai dădea câte o mână de ajutor prin gospodărie, mai schimbați câte o impresie, ce mai tot atât. Vecinul ți-e amic. Dar vecina nu mai e a lui, știi că-i placi, știi că te place. Ai cam sări gardul la ea, că parcă simți tu că nu mai poți să stai în propria-ți curte. Totuși, ca un om crescut cu bun simț, începi să te gândești dacă nu cumva e greșit ce faci. E totuși fosta unui prieten și știi că tot satul te-ar atăta cu degetul dacă ai sări gardul. Că i-ai mai făcut tu câte o vizită când nimeni nu știa, e altă poveste. Nu trebuia să suporți ocara satului și vecinul era fericit în neștiința lui.
Vecina, acum singură la casa ei, îți spune că tare s-ar ferici dacă ai desființa gardul ăla nenorocit dintre curțile voastre. Tu ce faci? Sari gardul sau îți vezi liniștit de treaba ta, chiar dacă vecina aia apare în visele tale în fiecare noapte? Ce-i mai puternic în povestea asta: conștiința sau fructul oprit?
iarasi te-ai indragostit de cine nu trebuie?
Nu-s eu vecinul din poveste. Da’ am dezbătut problema asta cu el cam prea des în ultima vreme. O părere l-ar ajuta, sunt convinsă.
“Iarăși”? 😕
Cam grea decizia… cred ca ar trebui sa-si intrebe prietenul/vecinul daca e ok ca el si fosta lui sa fie impreuna si daca nu are nimic impotriva. Daca as fi fost eu in situatia asta, as zice pas. N-as putea face asa ceva unui prieten 🙂
1.There is no such thing as falling in love with the right person.
si
2. Femeile vin si pleaca, prieteniile is alea care raman in picioare ani si ani.
La punctul 2, realitatea m-a contrazis destul de des in ultima vreme, mai ales la partea cu prieteniile care dureaza…
Nu e o regula generala 🙂
Din experienta: 90% vrea sa sara gardul, o va face si o sa vada ca vecina nu e exact cum si-o imagina el si se alege cu 2 lucruri: fara vecina si degetul mereu aratat spre el. Bad moment, worst timing.
Cam asta e si teoria mea. Acum…cum conving vecinul ca-i asa? :))
As vorbi cu vecinu sincer. Eu unu spun asta pentru ca am “vecini” de nota 10 si ar intelege respectul pe care il ofer intreband. Ce zice lumea de asta nu ma intereseaza catusi de putin. Daca vecina e ok si vecinul intelege atunci da. Altfel pot sa ii ofer vecinului respect abtinandu’ma. Daca vecinul nu mi’ar fi apropiat i’as spune eu ca sa nu afle el de prin alte parti, dar i’as spune, nu i’as cere voie.
Teoretic îți vezi liniștit de treaba ta, chiar daca noptile nu o sa fie cele mai vesele, dar macar o sa fie liniste…
Imi place ca ai inceput cu “teoretic” 😛
Pai vecinu ti-e amic sau ti-e prieten? Ca si io ma mai ajut cu vecinii la nevoie, dar nu suntem prieteni. Iar de un amic de pahar, mai bine lipsa.
Daca ti-e prieten… ar fi bine sa vezi si cum s-ar simti el in privinta asta.
In rest, gura lumii vorbeste si cand nu faci nimic cu vecina, dar mai cand faci… Da-o’n papuci de lume!
Eu ştiu că tu vorbeşti despre vecini de pe oraşe, că, dacă ar fi de pe sate, s-ar rezolva simplu, rapid şi dureros cu o apariţie la ştirile de la ora 17. 😀
Sa se bage, ca numai asa poate vecinul sa-si bata impacat cu constiinta nevasta: doi iepuri dintr-un shot – si fruct oprit si constiinta!
De altfel, e, zic eu, logic, nu e nici o dilema. Daca cele doua se exclud reciproc (si cred ca asa se pune problema), e simplu: alege!
Spune-i prietenului tau sa sara gardu’ si daca are o galushca mare-n gat si nu poate scoate 2 vorbe sa sara-napoi. Daca nu sa faca un pic de soulsearching pana-si da seama ce-i ala prieten.
Da vecinul asta chiar n-are curaj deloc? Adica, daca isi doreste ceva cu adevarat, cum ar fi pe vecina, nu e normal sa-si adune tot curajul din lume pentru a o avea cu toata demnitatea. Nu trebuie sa se strice o prietenie, ca doar traim intr-o lume a comunicarii si nu ne mai duelam cu revorverul.
Poate celalalt vecin stie deja si rade de pe partea cealata a drumului de dilemele existentiale ale prietenului sau fara curaj:)
Cu integritatea inainte. Chiar daca vecinul ar zice ca nu are nimic impotriva ca tu sa fii cu fosta lui… aproape sigur minte 🙂
Si apoi, vecina ar trebui sa stea pe c_ _u’ ei.
Uite, Mara, cum ești tu prima care spune ceva de vecina în cauză. Da, ai dreptate, ar trebui să stea și ea pe treaba ei.
Cristina,nu am ce sa zic!am ramas putin surprins de ceea ce ai postat si sa stii k ai dreptate…iar in privinta vecinului ma intreb de ce nu are curaj! ca pana la urma traim intr-o lume inconjurata de prejudecati.Cat despre fructul oprit sau constiinta eu as alege contiinta pana la urma…!