Te-am cunoscut undeva în noiembrie anul trecut și simt că te cunosc de-o viață. Bine, știam de existența ta, dar nu am interacționat pentru că…nici nu știu de ce. Așa a fost să fie. Te-am primit la pachet cu o listă lungă de instrucțiuni. Vocile din jur mi-au spus: e capricios, e rege în grădina lui și știe asta, trebuie tratat cu grijă și atenție, trebuie să simtă că e important și să fie iubit necondiționat.
M-am gândit atunci că n-o să mă conformez. În general, personajele ca tine nu mă prea interesează și nu simt nevoia să le am pe aproape. Cine erai tu să fac toate astea pentru tine? În lumea mea lucrurile se întâmplau cum vreau eu, nu cum vrei tu. Pentru că și eu sunt capricioasă și autosuficientă. Și eu am nevoie, ca și tine, să simt că sunt apreciată și iubită necondiționat. De-asta mi-am strâns o hală întreagă de admiratori mai mult sau mai puțin secreți.
Uite-mă după tot acest timp cum îți ofer toată grija și atenția mea. Uite-mă cum mă trezesc dimineața cu tine în gând și adorm seara cu zâmbetul pe buze că, pentru încă o zi, am fost acolo, în imediata ta apropiere. Nu mi-ai cerut niciodată nimic, dar am intuit ce ți-ai dori și am încercat să îți ofer totul. Sentimentul că ți-e bine înseamnă pentru mine mai mult decât orice.
Nu ești doar al meu, dar asta nu mă prea interesează. Cei cu care te împart sunt prea ocupați cu ale lor. Muncesc mult și au tot felul de proiecte. Dacă am plecat pentru un weekend, te-au uitat de tot. Eu am fost cea care ți-a redat energia la întoarcere. Te uscai de dor și se vedea de la o poștă. M-ai așteptat ca pe o gură de apă de izvor. Atunci am simțit că îți sunt necesară, așa cum îmi ești și tu mie.
Pentru că acum știu că-ți pasă și că îmi pasă în aceeași măsură, am decis că e momentul ca lumea să te cunoască. Așadar, lume, aveți obicetul dragostei mele sincere AICI.
Pentru că și eu sunt capricioasă și autosuficientă.
Mno! Ce poza faina am facut! 🙂 Pt. ca Dudu RULZ!
Dap, DUDU rulez big time :). Saru’mana pentru poza
Mary Torz a scris pe 27 November 2009Draga cgoela!Chiar mi-ai starnit curiozitatea de-a merge pana in Papilion.Modul tau de-a descrie locatia, ma provoaca sa trec cat de curand la o cafea acolo.Revin cu impresii dupa vizita pe care o voi face.
ontopic: Şi eu vreau un pomişor ca ăsta! 🙂
Chiar ca ăsta nu mai găsești, că-i unic. Dar frați de-ai lui sunt in 700.
da, interesanta planta, seamana cu un cimbru dar nu este 🙂
cel mai interesant mi se pare structura trunchilui, care pe de-o parte seamana cu cea al unui bonsai vestejit uitat in inima muntilor din S-E Asiei, cele doua ramificatii usor curbate spre stanga folosite pentru a sustine acea coroana magnifica de frunze 🙂 pacat, in tot acest timp puteai sa cresti si tu ceva mai…folositor…un copil spre exemplu ? 😀 sa nu sarim calul, ca e mare si nu ne permite actualul buget sa achizitionam un asemenea exemplar magnific din toate punctele de vedere al acestuia, iar spre final dupa ce terminam de batut atatea campii si pajisti in aceasta minunata tara unde frumusetiile naturii si obiectivele turistice nu sunt exploatate nici 50% din cat ar trebui, ne trezim la o realitate murdara sa-i spunem asa, o realitate care ne face sa ne orientam spre acele zile demult apuse, la acele zile in care singurele griji erau unde iesim in seara urmatoare…iar din pacate aceasta este realitate dragilor, numa bine dragilor, sanatate 🙂
Ce sweet e! Si eu am primit o planta. Credeam ca o sa moara dupa o saptamana, dar uite ca i-a crescut si o frunza. O am de doua luni si o iubesc.
Dudu is like….famous 🙂 Si nu, nu da autografe :))
Mie nu imi place de Dudu asa mult… :))