Lucrurile se schimbă într-un ritm alert. Fiecare zi îmi aduce o nouă provocare și parcă nu se mai termină surprizele. Curg pe bandă rulantă. M-am tot plâns că viața mea se scufundă într-o rutină obositoare. Cineva, undeva, m-a auzit. Acum mă trezesc în fiecare dimineață cu câte ceva nou în viața mea.
În decurs de trei luni am schimbat modul în care relaționez cu familia, cu prietenii, cu colegele de la birou și, în primul rând, am schimbat atitudinea mea față de toate. Discutând zilele trecute cu cineva, mi-am dat seama că dacă ar fi fost să întâlnesc acum câțiva ani toate situațiile din ultima vreme, n-aș fi știut cum să reacționez și, cel mai probabil, m-aș fi panicat.
Acum privesc totul cu detașarea omului care știe că lucrurile merg înainte, că oamenii se schimbă și că, de cele mai multe ori, timpul este un sfetnic bun. Mereu am privit schimbările cu încredere și nerăbdare, pentru că mi-e foarte frică de rutină. Nu-mi place să știu că prind rădăcini undeva deși, uneori, am impresia că mi le doresc. Îmi trece repede.
După aproape o lună în care am simțit că cerul mi-apasă umerii, simt că primăvara (sau vreun zeu necunoscut) mi-a ridicat povara. Mă mișc liberă printre oamenii de pe stradă și le zâmbesc. Ei nu știu, dar azi toți sunt mai frumoși decât erau acum câteva zile. I-aș îmbrățișa pe toți și le-aș povesti cât de frumoasă poate fi viața atunci când te regăsești.