S-au trezit unii să se dea deștepți. Azi toată lumea e antreprenor, că e la modă. Răsar ideile de afaceri mai ceva ca ciupercile după o zi ploioasă de mai. Se bat toți cu pumnul în piept că ei fac și dreg și se îmbogățesc cât ai zice ”pește”. Sau ”antreprenor”.
Fac ei cum fac și ajung să strângă niște fonduri, să-și pornească minunata idee (care, între noi fie vorba, de cele mai multe ori e luată cu copy/paste din altă parte sau furată cu nesimțire de la ceva cunoscut cu gura mai mare și capul mai înghesuit) și ajung uneori chiar să-și facă o echipă de oameni care să-i ajute. Totul frumos până aici. Vine și primul succes, prima laudă, primul proiect cu încasări de peste 10.000 de euro.
Mno, de aici se împute treaba. Că banii ăia nu-s încasați cu unicul scop de-a plăti vacanțe în alte țări, prezența la evenimente care mai de care mai mondene (că doar dă bine la imaginea ta să te vadă lumea peste tot, nu?) sau de-a cumpăra gadget-uri cu care să se laude antreprenorul minunat și îmbogățit pe spatele și munca lui (ce contează echipa din spate?) în câteva luni.
După primul succes începe să se autointituleze profesionist și om de afaceri, se pune la același nivel cu oameni care sunt în industria lui de ani de zile și face consultanță gratuită și degeaba oricui îi pune în mână un microfon. Ce mai contează că arată penibil din afară? Oricum, altcineva decât cei care chiar sunt specialiști în domeniul lui nu ar înțelege că aberează încontinuu. E un bun comunicator, dar comunică doar rahaturi. Lasă că proștii nu se prind de subtilități din astea.
În plus, se bazează pe echipă să-i facă toată munca. Doar el e prea ocupat cu păstratul imaginii de antreprenor de succes. Muncesc proștii de dimineața până seara, că doar de-aia sunt plătiți. Să vină ei cu idei noi, că domnul antreprenor nu mai are timp. Să facă ei munca pe proiecte, că doar domnul antreprenor e plecat cu alte treburi. Să-și găsească singuri și surse de finanțare, că domnul antreprenor uită să-i mai și plătească. Nu se gândește cât își permite să se întindă și când se vede în imposibilități de plată, dă vina pe clienți.
Nu e el de vină că nu s-a gândit la timp ce costuri are să întrețină o echipă. Nici că nu a făcut un calcul înainte să plece la ultimele evenimente de la care nu putea să lipsească. Clienții sunt vinovați că întârzie plățile. Doar n-ar trebui să se gândească el în perspectivă și să ia decizii conforme cu evoluția pieței și cu bugetul lui? El e antreprenor de succes și toată treaba lui e să zâmbească frumos la evenimente și să lucreze la imaginea companiei. De managementul ei să se ocupe alții. Care alții, nu se știe și nici nu se preconizează că se va ști.
*Orice asemănare cu antreprenorul din tine nu este deloc întâmplătoare. Dacă te simți măcar la una sau două chestii de mai sus, bravo ție. Înseamnă că nu-i totul pierdut și mai există o șansă să fi auzit de bun simț sau conștiință. Acest articol se vrea a fi un fel de pamflet și te rog să-l tratezi ca atare.
PS: Pentru ca unii să nu înțeleagă prostii, povestea mea cu antreprenorul cu fițe de businessman începe cu ceva timp în urmă. Mai multe detalii se găsesc și aici.
Genul asta de oameni si prostii cu firma au un cuvant rezervat la mine in vocabular: F-A-L-I-M-E-N-T. Da’ nu oricum, sa ajunga sa manance din gunoi. Sunt prea dur? Poate. Da’ nu mai pot cu ei
Aș vorbi cu un laborator de cercetare. Trebuie găsită o metodă să nu se extindă fenomenul. Nu știu cum se înmulțesc, dar trebuie opriți rapid, prin metode oricât de drastice. oare dacă scriem despre ei, mor?
Daca ar fi asa usor, as scrie zilnic!
imi place ca toti ti-l mentioneaza pe twitter dar nimeni nu comenteaza. cool. not.
Poate că nu vor sau nu pot să spună ceva.
curiosul din mine: Cine te-a suparat? 🙂
Ah, nimeni. E un fel de concluzie la care am ajuns după vreo 2 ani de lucrat cu tot felul de oameni cu fițe de antreprenori. Păcat că cei care chiar știu ce fac sunt așa puțini.
Daca ieri erai “atat de femeie”, azi, eu iti zic ca ai un cofraj de “oua”
Mandru!
*blush*
Imi place mult caracterul comic si ironia ta 🙂 , bravo … s-ar putea ca reteta ta sa functioneze. E bine sa deschizi un canal de comunicare si iti sugerez sa “va straduiti” la o comunicare reala din care sa tragi concluzii si sa actionezi in consecinta. Bafta! PS vb din experienta
Cateodata echipa merita sa simta(asta daca nu se simte)
Recent am facut echipa de oameni 6+1, cu care am lucrat cot-la-cot (evident ca nu si-au dat seama ca daca vre-unul din ei facea vre-o prostie, eu eram de vina,) n-am luat 1 ban in plus fata de ei, nu i-am luat la pla, ba dimpotriva, i-am ajutat inclusiv cu sfaturi (vezi la aia si la ailalta sa nu-ti scoti ochi etc), si ca rezultat, niciunu nu mi-a zis nici macar mersi.
-Asa ca fapt divers…
Acum, depinde și de echipă. Îmi pare rău că ai avut așa ghinion de oameni aiurea
Ce frumos spus. Cand am citit articolul mi-am adus aminte de o adunare a unor astfel de antreprenori din Timisoara de acum vreun an jumate la Carturesti din Unirii, organizata de Nutu Valea. Toti erau cei mai buni pe domeniul lor si se plangeau cat de prosti pot sa fie clientii.
Exact ca in articolul tau, la sfarsit au cam ajuns toti la un punct comun si anume clientul este foarte prost, needucat, incapabil sa intaleaga… ceva de genul o maimuta care scobeste in nas si sta pe un teanc de bani din care nu vrea sa le dea si lor. Si uite din cauza asta nu le merg lor afacerile, din cauza clientilor care sunt batuti in cap si nu asculta de sfaturile lor.
Ești familiar cu noțiunea de “două minute de ură?”
buna, descarcarea in scris. 🙂
cred ca dacă schimbi pe ici-colo câteva tușe, poţi vorbi exact in acelaşi stil de managerul de multinationala. sau de functionarul/directorul din instituţiile de stat (degeaba). aparenta ultra-competentei, guresa si oarecum susţinută de incompetenta publicului, este un semn distinct al acestei categorii de oameni. ei “descoperă”, nu învaţă. cum ar putea invăța, dacă deja ştiu tot?
mai e si varianta “plangaretului”: aceleaşi aere, in schimb rezultatel. lipsesc de ceva vreme…
Desi stilul de scris pare un pic agresiv , ideile sunt bune. E cu adevarat o astfel de problema cu multi antreprenori, fosti patroni (schimbarea de denumire a aparut asa cum ziceai, doar pt ca da mai bine.). In schimb eu unul ma bucur cand aud/vad idei noi. E firesc ca nu toate sa reuseasca. E la fel de firesc ca unele sa fie copiate sau sa aiba surse de inspiratie. Cred ca de multe ori trebuie facute altfel (a se citi, mai bine) lucrurile ce se intampla deja, in loc sa reinventam apa calda mereu.