De dimineața până seara și în fiecare zi, faci același lucru. 9 to 5 sau 10 to 7 sau cum vrei tu să-i spui. Te trezești la o oră prestabilită, muncești după un program fix, te prefaci că-ți acorzi – la libera ta alegere – timp cu prietenii, familia și cu sine. Apoi dormi, la o oră fixă, pentru a relua a doua zi tot ritualul. Roboțel. Acum mulți s-or supăra, dar asta e.
Mi-am permis luxul de a alege altfel. Da, muncesc uneori câte 20 de ore într-o zi, dorm puțin înspre deloc, citesc pe apucate (în tren, în tramvai, în timp ce stau la rând la plătit facturi). Uneori se întâmplă să uit să mănânc sau să răspund la telefon, pentru că sunt prea concentrată la ce lucrez. Dar îmi iubesc viața și faptul că, atunci când vreau să fac ceva, îmi pot permite luxul de a face fără să cer permisiunea altei persoane.
Oprește-te. Fă un pas în afara cercului și vezi lucrurile detașat. Ok, ai un program de muncă fix, care îți aduce un venit satisfăcător, cu care să te întreții și să-ți crești copiii. Ai o mașină de calitate medie, cu care te lauzi că-i bună, o mână de colegi de serviciu și prieteni cu care poți bea seara o bere, o prietenă stabilă, care probabil îți va deveni soție. Și ce?
Pentru tine ce-ai făcut în ultimul an? De câte ori ai vrut să vezi un concert, un oraș, un prieten de departe și chiar ai făcut-o? De câte ori ai vrut să bei o cafea în orașul vecin și te-ai urcat atunci în mașină să mergi s-o bei? Și diminețile alea când ploua și aveai chef să stai în pat încă 2 ore s-o ții în brațe sau să dormi? Așa mă gândeam și eu.
Nu-ți zic să demisionezi mâine și să-ți schimbi stilul de viață peste noapte. Nu zic nici că freelancing e o treabă ușoară. Dimpotrivă. Trebuie să te organizezi singur tot timpul, că nu ai un șef care să-ți dea ordine și să gândească în locul tău. E al naibii de greu să fii liber. Dar sentimentul pe care îl ai atunci când știi că nu depinzi de nimeni și de nimic e infinit mai bun decât satisfacția pe care ți-o oferă ziua de salariu sau pachetele de bonusare de la șefi. Acum, depinde doar de tine dacă crezi că poți duce libertatea pe umeri. Dar, dacă n-o poți duce, măcar nu te mai plânge că ești robot.
“Wake up you breadhead people, this time’s so in control of you”
frumos articol, melodie veche 🙂
frumos spus 🙂 iar libertatea e si mai frumoasa pentru cine stie sa o poarte pe umeri. Eu nu as fi in stare sa mi-o port (profesional vorbind), nu sunt pregatita inca. In plus, imi place ritmul asta robotizat, inca ma simt bine asa 😛
Frumos si corect discursul. Dar cate meserii se preteaza pt freelancing? Si din meseriile alea, cati oameni au posibilitatea sa castige decent, renuntand la job-ul de zi si alegand freelancing-ul? Uite, ca sa nu para ca vorbesc din enciclopedii, pe langa job-ul de zi, mai colaborez si cu o firma de web design din Timisoara. Sporadic, cand au cate un proiect care presupune si ceva copywriting. N-as putea trai din asta, iar joburile de web content de pe site-urile de profil, sint prost platite si putine raportat la oferta de copywriters inregistrati acolo. Nu mai zic de munca in sine, care este extrem de plictisitoare (ma refer aici la reformulari de continut online). Eu cred ca pt a ajunge sa ai un trai decent din activitati freelance, pe langa cunostinte in domeniul respectiv si dorinta manifestat activ de a face asta, mai e nevoie si de conjunctura favorabila (noroc), iar aspectul asta nu l-am intalnit mentionat in niciun text pro-freelancing.
Cred ca de putin noroc avem nevoie toti. Ca suntem sau nu suntem freelanceri. Trebuie doar sa stim cum sa ne folosim de el.
Vai femeie nici nu stii de cand caut piesa asta. O tot puneau in spirit. Multam 🙂 Si dragut articolul, sa stii
Libertatea profesională nu vine doar din freelancing sau antreprenoriat.
Statistic, majoritatea oamenilor liberi/fericiţi din lumea asta sunt angajaţi, cu program fix… de roboţei.
Totuşi, e recomandat să încerci ambele tabere… dacă vrei să fii sigur că ai facut decizia bună.
Apoi, una-i sa fii liber, alta-i sa fii fericit. Ca fericirea asta vine din multe, nu numai din libertate.
Dar da, ai dreptate. E bine sa le incerci pe amandoua sa vezi ce ti se potriveste mai bine.
Dar si liber si nefericit la ce-ti foloseste?
Depinde ce intelegi prin libertate. Eu am descoperit ca atunci cand incerc sa schimb status-quo-ul general, ma eliberez de tot ce inseamna plictiseala si monotonie. Pe de alta parte, se dubleaza orele lucrate pe zi. Da, lucrez enorm, dar iubesc ceea ce fac si timpul trece in viteza 🙂 Si este loc si de evenimente, si de concerte, si de altele. Dar vorba aia: nu exista scuze, doar prioritati 🙂