Discutam mai devreme cu un prieten despre ce ne leagă de spațiul în care locuim. M-am surprins că nu am putut răspunde instant la întrebarea lui. Există, într-adevăr o serie de motive pentru care sunt, momentan, în Timișoara. Dar, oare, dacă aș alege să plec mâine de aici, aș putea? Până îmi răspund eu la întrebare, am o curiozitate majoră. Cum ai ales să locuiești în orașul în care ești acum? Și ce te ține pe loc?
Aici, acolo, oriunde
12 Comments
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Vesnica discutie. Vesnica lipsa de raspuns. 😐
Na, mie nu prea mi se aplica pentru ca io’s bastinasa.
Da’ io iubesc orasul asta de nu mai pot si is atat de inradacinata aici ca nici rahatul asta de sistem din tara asta nu ma prea poate smulge…
pentru mine nu e valabil aici, acolo, oriunde…adica nu e tot aia si nu e semnul egal intre ele.
pana acuma, dintre toate orasele pe care le-am vizitat, cel mai mult am rezonat cu Barcelona si acolo chiar as putea trai cativa ani. dar nu cred ca toata viata.
Am ajuns în Timişoara în primul rând pentru că voiam să fiu la mai mult de 100 de km de casă (deci Clujul pica din start)… apoi, Timişoara e un oraş chiar fain şi cred mai are destul până să ajungă să mă plictisească. De mică, am căutat aglomeraţiile, oraşele mari cu oameni mulţi şi posibilităţi şi mai multe, iar deocamdată aici e ok din punctul ăsta de vedere.
Ce mă ţine? Nu prea multe. Poate pe lângă faptul că, deocamdată, mă simt bine aici ar mai şi chestia că sunt doar în primul an de facultate şi n-am pe unde să o tai, aşa neşcolită cum sunt. Dar pe viitor, cine ştie spre ce oraşe sau ţări voi decola… 🙂
Io m-am nascut aici, deci n-a fost chiar o chestie de alegere.
Dar imi place. Nu stiu, intotdeauna m-am simtit bine aici, aici e casa mea si la propriu si la figurat. Ce ma tine? Familia, prietenii, amintirile…
Cred că vreu să știu toată povestea. 🙂
Inainte de examenul de bacalaureat nu indrazneam sa sper sa vin la Timisoara. Asa sunt eu, mereu nu am incredere in fortele proprii.Dupa, avand niste rezultate mai mult decat suficiente mi-am luat inima in dinti si am dat admitere la o facultate ce suna bine :D. Am fost acceptata si iata-ma-s inca aici. Mi-e bine, deocamdata, si nu am de gand sa plec. Insa, nu se stie niciodata ce iti rezerva viitorul 😛
Eu m-am nascut aici si din respect pentru celelalte orase din Romania, spun doar ca e un magnet pentru mine :D. Daca e sa-l “parasesc”, o voi face pentru un oras din afara Romaniei, unul care sa semene cel putin in unele locuri cu draga noastra Timisoara 😀 <3.
Ce ma tine aici/pe loc? pai primele motive ar fi: scoala, prietenii, oamenii faini, acel "ceva" pe care doar orasul asta il are :D, cateva proiecte "speciale" la care lucrez de o vreme.. .
Nici că mă puteam naşte într-un alt oraş. Aş zice că nu mi se aplică nici mie întrebările, dar, dacă e să răspund, tot mă ţine. N-aş pleca de aici niciodată şi oricum nu mai mult de câteva luni (preferabil doar pentru câte o excursie mai lungă).
Pe mine m-au adus părinţii… 🙂
Adevărul e că am greşit că am rămas, dar nu în oraş (unde doar îmi desfăşor activitatea, pentru că între timp m-am mutat în rural), ci în ţară. Oricum, dacă ar fi să uit frustrarea asta, să spunem că de Timişoara mă leagă doar prietenii şi lucrurile de zi cu zi. Asta mă ţine pe loc acum. Discuţii despre mutat altundeva în ţară au mai fost. Le-am refuzat din start. Poate că mă mai leagă şi ceva simpatie de Timişoara asta, totuşi… 🙂
Politehnica din Timisoara, facultatea, nu echipa de fotbal.