La cinci ani eram fan împătimit de Veronica, Maria, Mirabela și încă vreo câteva. Îmi plăcea să mă uit la diafilme cu povești, să ascult povești pe pick-up și abia așteptam să pot citi toate cărțile alea groase din bibliotecă. Jucam Șotron și Nouă pietre în fața casei și băteam pe toată lumea care îndrăznea să se ia de soră-mea.
La 25 de ani sunt în continuare fan împătimit de Veronica, Maria,Mirabela și toate desenele animate și filmele pentru copii care au apărut între timp. Încă îmi place să mă uit la diafilme și, rar, când merg la ai mei în vizită, ascult povești pe pick-up. Am citit și cărțile alea groase și încă vreo două pe lângă ele. Joc Tekken și Renț și aș fi în stare să bat pe oricine se ia de soră-mea sau frate-miu (care a apărut mai târziu în peisaj).
Multe s-au schimbat de atunci, dar în esență se pare că sunt toate la fel. Mă bucur că sunt copil în fiecare zi. Azi o spun cu voce tare și vă dau o mostră de Mini Cristina and friends.
PS: Aia mică, mică și dolofană e soră-mea.
🙂 Îs curios dacă te identifică lumea în poză
poi că nu-i tare greu
La multi ani de 1 iunie, copil:)
La mulți ani și ție :*
Io banuiesc ca esti in spatele lu’ sora-ta, in dreapta ei ;))
La mulți ani, fătucă mică!
Oh, mulțumesc. La mulți ani și ție. 🙂
La multi ani sis!
Si la multi ani si Teo, Mircea, si Laura
ioi, prima dată când îmi comentezi pe blog? ce copil frumos și cuminte ești tu :*
și mie mi-a comentat duminică. 😀 tot pentru prima dată.