Obișnuiam să scriu pe blog despre lucrurile care-mi plac sau cele care mă deranjează profund. Mereu am preferat să scriu despre prima categorie, pentru că blogul ăsta trebuia să fie un loc de bine, unde povestesc lucrurile faine care mi se întâmplă mie sau oamenilor din jur. Însă, de la o vreme, am lăsat gândurile să mi se-ntunece. Cumva, decât să scriu despre cum nu mi-e bine uneori, am preferat să tac. Rău am făcut că nu am căutat mai atent toate acele nimicuri care obișnuiau să mă facă fericită în fiecare zi.
De azi am decis că îmi voi scrie, în primul rând mie, câte ceva frumos în fiecare zi. Nu, nu m-a lovit o criză motivațional-inspirațională scoasă din discursurile speakerilor de prestigiu cunoscuți la nivel național pentru abilități doar de ei știute. Pur și simplu simt nevoia să îmi colorez (din nou) viața cu acele lucruri care-mi plac. Așadar, voi scrie iar despre oamenii faini pe care-i întâlnesc, evenimentele care-mi plac (nici nu v-am spus: merg la VOLT Festival. În sfârșit o să-i văd pe Arctic Monkeys live) și povești despre toate campaniile de CSR făcute de companii din țară. Poate mai vine și povestea câte unui brand, că-mi place tare mult să descopăr ce se ascunde în spatele zidurilor înalte și a utilajelor industriale.
Între timp, în seara asta ascult sunetul pianului care vine din cafeneaua de vis-a-vis, mă pregătesc pentru cel de-al 62-lea blogmeet timișorean (da, noi încă ținem blogmeet-uri, ca-n vremurile bune) și mă bucur de primele momente de liniște după două săptămâni pline. Declar această zi prima dintr-o sută de zile fericite.
PS: am descoperit de ceva vreme proiectul #100happydays, însă până azi nu am avut starea de spirit potrivită pentru el. Sper că de acum începând să nu mai uit de lucrurile cu adevărat importante. Mă bazez pe voi să-mi reamintiți de acest articol dacă va fi cazul.
1 Comment