De ce nu au companiile românești încredere în Facebook

How to, Timisoara

Unul dintre cititorii mei mi-a trimis astăzi un mail cu o pățanie de-a lui. Omul era foarte indignat de ceea ce i s-a scris. Vă las să citiți mailul pe care l-a primit (click pe poză pentru mărire) și părerea lui despre cele întâmplate.

”Totul a început cam așa: de o perioadă de timp îmi caut un job. Am găsit un anunt pe net: angajez agent de vânzări publicitate. Am zis să aplic și eu. După câteva zile primesc mailul ăsta. (n.r. vezi poza de mai sus) More

20 Comments

Remediu pentru concentrare

How to

Mi-am pierdut concentrarea. Anul ăsta a venit ca un uragan, cu toate schimbările lui și toate veștile noi. Nu eram pregătită pentru unele lucruri și altele au început să mă obosească după mai puțin de două săptămâni.

Încerc să păstrez un ritm de lucru, dar cumva și ustensilele mele încep s-o ia pe arătură. Ba mi se ard RAMii, ba începe procesorul să facă figuri. În curând presimt că Yoshi al meu va fi scos la pensie definitiv. Deocamndată mă chinui să-l fac să-și amintească toată informația stocată pe hard. Are mari probleme și la capitolul ăsta și eu am mare nevoie de tot ce știe el.  More

4 Comments

Umila mea părere

How to

Recunosc că nu-s vreun fel de Gandhi, chiar dacă ne-am născut amândoi în 2 octombrie. Am și eu, ca tot omul, momente în care reacționez urât sau nepotrivit și-mi vine să bat pe câte cineva. Există oameni care nu-mi plac și oameni care nu mă plac. Nu-i un capăt de lume, că doar nu-i nimeni perfect și nu putem mulțumi chiar pe toată lumea. Deci urlu și fac urât uneori. Foarte urât. More

5 Comments

Social Media all inclusive la 999 euro

How to

Întâi au fost mailurile cu oferte care vindeau adrese de e-mail. Apoi cele care vindeau link-uri, introducere în diverse directoare, campanii de comunicare sau marketing. Era doar o chestiune de timp până să ne trezim cu spam despre Social Media în Inbox.

Azi am primit un mail care mă amenință că studiile arată cum în 5 ani vor dispărea de pe piață companiile care nu se promovează în Social Media. Evident, nu se menționează care studii arată asta, nici despre ce fel de companii poate fi vorba. Ca exercițiu de imaginație, am stat și m-am gândit vreo câteva minute cum s-ar promova în Social Media o companie care vinde utilaje agricole către asociațiile de fermieri. More

2 Comments

Blog. Nume. Prenume. Oraș. E-mail.

How to

Suntem vreo câteva zeci de mii de bloggeri în România. Unii celebri, alții începători, unii care vor să facă bani, alții care scriu de plăcere. Irelevant. Important este că suntem foarte mulți și nu avem cum să ajungem toți pe listele de campanii ale agențiilor.

De partea cealaltă a baricadei, acolo unde locuiesc PR-iștii și agențiile, lucrurile se văd puțin altfel decât de la noi, bloggerii. Și spun asta pentru că îmi câștig pâinea lucrând în comunicare, deci, implicit, o parte din munca mea presupune și research pe bloguri. Adică culeg bloguri care mi se par interesante și potrivite cu ce vrea să comunice clientul meu și plătesc advertoriale pe respectivele bloguri. More

5 Comments

Să ne împrietenim pe Facebook

How to

Ca tot omul am un profil de Facebook. Și, ca majoritatea, primesc zilnic cereri de prietenie de la tot felul de oameni. Pe unii îi cunosc, pe unii îi știu din auzite sau de pe la evenimente, pe alții habar n-am de unde să-i iau. În general, dacă numele unei persoane îmi spune ceva, îi accept cerea, chiar dacă pe moment nu știu de unde mi-e cunoscută persoana respectivă. More

6 Comments

Specialiști în nimic

How to

Fiecare specialist cu domeniul lui de activitate. Unii sunt buni contabili, alții buni ingineri, alții buni programatori. Iar alții, numai cu titlu, sunt specialiști SEO. Nu zic că nu există specialiști SEO (l.e. Ce-i aia SEO, că m-a întrebat lumea ce înseamnă). Există și chiar cunosc vreo câțiva. Dar sunt atât de mulți șmecherași foști operatori de canale de mIRC cu pretenții de specialiști încât mă doare mintea uneori.

Zilele trecute am vrut să mai citesc una alta despre cum să-mi optimizez puțin blogul din punct de vedere SEO. În jungla de articole de pe Google am găsit maximum 10 din care chiar am avut ce învăța. Celelalte peste 100 care mi-au apărut în primele 24 de pagini de căutare erau un mare mare gunoi. De la celebrele articole de cum să faci bani din blog, la apologii ale reclamelor plătite am găsit de toate. Site-uri întregi de experți în nimic, care vând un vis frumos de îmbogățire și ei n-au bani nici să treacă strada. More

5 Comments

De la teorie la practică

How to

Teoretic, atunci când într-o companie vine un om nou (în orice departament) ar trebui să preia de la angajatul dinaintea lui cam tot. Adică bazele de date cu furnizori, planificările și calendarul de evenimente care au fost deja convenite și se află în plin proces de desfășurare, o tonă de documentație care i-ar putea fi utilă etc.

Practic, s-a întâmplat de două ori să văd că nu-i chiar așa. Prima dată eram proaspăt angajat al unei mari companii. Când am ajuns acolo, aveam o mulțime de întrebări și mă așteptam să existe undeva o arhivă cu toate materialele care s-au folosit până atunci, cu campaniile făcute, niște baze de date cu furnizori și clienții cu care urma să comunic în mod direct. N-a fost așa. Am găsit un calculator golit de informație, o arhivă atât de dezorganizată și de incompletă încât nu se înțelegea nimic din ea și mai multă reavoință și nepăsare decât am crezut că pot exista.

A fost o lecție de viață pentru mine și a marcat momentul în care am înțeles că e foarte important să-ți structurezi munca astfel încât să fie ușor de înțeles și de share-uit. Oricum am pierdut aproape 3 săptămâni răscolind prin haosul lăsat de precursorul meu, timp în care aș fi putut începe să produc ceva pentru companie, că doar de-aia mă plăteau. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în locul meu ar fi venit cineva mai puțin pasionat de muncă? Cât ar fi durat până ar fi putut aduce niște rezultate, ținând cont că nimeni nu a venit să-mi servească pe tavă nimic. Și câte gafe de comunicare s-ar fi produs?

A doua oară am identificat lipsa asta de comunicare între fostul și noul angajat din ipostază de furnizor. Clienții mei sunt companii mai mari sau mai mici care-și externalizează partea de comunicare. Întotdeauna am un om cheie în companie cu care țin legătura. De obicei e omul de marketing, că prea puține companii cu care lucrez au un departament de PR. Întâmplarea a făcut ca omul de marketing al unuia dintre clienții mei să se schimbe. Bravo, felicitări, omul nou a venit cu entuziasm dar cu puțină spre deloc experiență.

După un gap de comunicare de vreo două săptămâni în care eu ceream constant informație și clientul mă trimitea dintr-un departament în altul, m-a contactat noul om de marketing. Știa că lucrez cu compania respectivă, dar nu a înțeles și nici nu și-a dat silința măcar cinci minute să facă un research despre ce fac eu exact pentru ei. Așa că m-a întrebat cu cel mai senin ton din lume cât costă munca mea și când pot începe să le promovez o viitoare campanie. Asta în condițiile în care eu lucram deja la campania respectivă, cot la cot cu alte departamente. În plus, munca mea cu clientul respectiv se traducea printr-o relație de câțiva ani de lucru continuu, nu doar activități pe anumite proiecte cheie. Dacă n-ar fi fost vorba de unul dintre clienții mei cei mai dragi m-ar fi deranjat foarte tare lipsa de profesionalism și, poate, aș fi renunțat la ei, din moment ce nu-mi puteau livra cele necesare pentru o bună desfășurare a muncii mele. Dar nu e vina clientului. E vina fostului angajat că a lăsat în urma lui haos și a noului angajat că nu și-a făcut temele deloc.

Dacă în locul meu ar fi fost alt furnizor, să zicem mai scorțos, cum ar fi explicat omul de marketing că, dintr-o dată, un colaborator cu care s-a lucrat câțiva ani a refuzat să se mai ocupe de compania lor?

6 Comments

Orgoliu de spammer

How to

Am obiceiul să răspund la majoritatea mailurilor pe care le primesc, chiar dacă unele au iz de spam din ăla nesimțit. În plus, sunt unul dintre oamenii care cred că feedback-ul e un lucru bun. De-asta cer păreri și, tot de-asta, ofer feedback de câte ori cred că-i necesar. Am învățat că feedback-ul nu poate fi negativ. Orice părere te ajută să ai o imagine mai completă a muncii tale, cu bune și rele, cum e ea. Din cauza asta, atunci când mai fac câte o gafă și oamenii mă corectează, le mulțumesc, nu mă supăr și nici nu fac ca un uragan.

Întâmplarea face să nu fie toți ca mine și uneori să ia totul foarte personal. Cum s-a întâmplat cu omul despre care vă povestesc azi. Acum vreo 2 săptămâni (sau poate trei) a circulat prin blogosferă un mesaj spam, pe care sunt sigură că mulți l-ați primit. Arăta cam ca în imaginea de mai jos. Click pentru a vedea poza mai mare.

Primesc multe mesaje spam într-o săptămână, dar de fiecare dată mă zgârie pe retină adresele de mail puse la vedere. Păi spammere, dacă nu vrei să trimiți atașamente, folosește Mail Merge și nu mai afișa, cu nesimțire, adresele oamenilor. Ai un tutorial mic și simplu aici. Folosește-l cu încredere.

În fine, pe lângă faptul că trimite spam-uri, mai face și greșeli gramaticale, cum numai într-o discotecă de manele din Herculane am mai văzut, acum vreo 10 ani. Pe ușa oamenilor scria ”Bine a-ți venit” și bine că n-am intrat.

I-am răspuns omului, că nu mă lăsa sufletul să-l abandonez în prostia lui. Uite ce i-am scris.

Cum ziceam, simt eu nevoia asta de-a oferi feedback și celor care știu că n-au nicio șansă să mai fie salvați din prostia lor. Eu tot sper că într-o bună zi li se vor deschide ochii minții și vor învăța ceva din ce aud și văd în jur. Mno, de data asta am dat peste un om cu prea mult orgoliu, care a ținut să-mi răspundă la mail foarte atacat.

Concluzia mea a fost că omul trăiește în lumea lui. Am dat și-un Google search după minunata campanie. Într-adevăr nu participă doar bloguri mici, de spammeri. Pe prima pagină l-am găsit pe Blogatu. În rest, spamul e în floare.

Voi ce părere aveți despre strategia asta de a plăti articole pe alte bloguri și de a-ți mânca o grămadă de timp scriindu-le, totul pentru magnifica, mirobolanta și neegalabila sumă de 1800 euro?

6 Comments

Ordine și disciplină

How to

Lucrând ca freelancer, mulți au impresia că viața mea e un mix de leneveală și haos, din care nu se știe cum, câștig și bani. Chiar ieri m-am întâlnit cu cineva care nu înțelegea prea bine cum se poate să nu ai un serviciu, să nu ai un SRL și totuși să o duci bine. Avea impresia că stau și mă uit la filme toată ziua, că citesc prostii pe net și, cumva, cineva, mă plătește pentru asta.

Nu-i chiar așa. Într-adevăr, când am început să lucrez ca freelancer mi-a fost greu să îmi impun un orar de muncă. Mă trezeam destul de târziu, lucram haotic, nu respectam nicio oră de masă și singurul lucru sfânt era cuvântul deadline. Mi-am dat seama că nu funcționează așa și că un orar de care să mă țin e foarte important. Așa că, cu toate că lucrez de acasă mi-am impus niște lucruri care să-mi optimizeze munca.

În primul rând, nu lucrez niciodată din pat sau în pijamale. Am colțul meu de casă pe care mi l-am transformat în birou și doar de acolo lucrez. Când nu am stare să petrec atât de multe ore în casă, lucrez din Irish Pub. Mai ales în zilele în care am și întâlniri cu diverși oameni. E eficient pentru că nu trebuie să mă deplasez dintr-un loc în altul pentru fiecare întâlnire, nu-mi bat capul cu ce să gătesc (au un meniul zilei ieftin și bun) și cafeaua e exact cum îmi place: multă și nu prea tare.

În al doilea rând, am stabilit că lucrez după un anumit orar. Mă trezesc la 7:30, fac puțin sport de dimineață, beau prima cafea citind presa online și la 9 încep să lucrez. Inițial mi-am propus să nu depășesc 10 ore de muncă pe zi, dar mi-am dat seama că, de cele mai multe ori, prefer să fac o pauză de aproximativ o oră în jurul prânzului și să muncesc până pe la 9 seara. Cam pe la ora asta ies să-mi văd prietenii, merg la un film, mă plimb aiurea sau gătesc pentru colegii de casă. Pe la 11-12 seara mă apuc iar să fac câte ceva. Nu lucruri care cer o concetrare prea mare. Spre exemplu răspund la mailuri care nu sunt foarte importante și pe care, în cursul zilei, am preferat să le amân. Sau actualizez bazele de date cu contacte. Sau pregătesc niște articole pentru bloguri. La 3 AM dau stingerea.

Funcționez bine pe sistemul de somn de 4 ore pe noapte. Știu că mulți au nevoie de minim 6-7, dar eu așa m-am obișnuit și mi-e foarte bine. Am observat că, odată ce am reușit să mă țin de programul pe care mi l-am impus, eficiența mi-a crescut considerabil. Sunt convinsă că și faptul că nu deschid Facebook sau Twitter decât o dată pe oră, câte 10 minute, are o importanță destul de mare.

În fiecare dimineață îmi fac un To Do List și îmi prioritizez munca în funcție de deadline-uri și urgențe. Care urgențe nu îmi mai dau peste cap programul, ca altădată. Pentru fiecare client nevoia lui e cea mai urgentă din istorie. Nu-i chiar așa. Și urgențele astea se pot ordona și clasifica în funcție de câtă muncă implică, cum se pliază pe programul pe care mi l-am făcut și importanța lor reală.

Practic, muncesc cam ca orice angajat dedicat muncii lui. Dar, în loc să am un șef care să-mi stabilească prioritățile, să mă verifice, să-mi aducă muncă și să mă plătească pentru asta, mă ocup singură de toate. Important e să îmi respect orarul stabilit, că doar în funcție de cum lucrez și ce productivitate am în diferite momente ale zilei l-am stabilit.

Voi cum faceți să fiți eficienți?

20 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close