Bătrânii din ziua de azi
Pe drumul prăfuit de la Bonțida spre Cluj-Napoca, înainte să treci de capătul satului, stătea (la poarta unei case frumos îngrijită, cu flori la geam) o bătrână. Îmbrăcată în negru, cu un batic înflorat, gârbovită de vreme, se uita la oamenii tineri și plini de energie care treceau pe stradă cântând sau râzând. Era început de vară, prin preajma solstițiului, când vreo 40.000 de oameni celebrau soarele și muzica bună la Electric Castle.
Oamenii de festival se îmbracă mai neconvențional, așa. Ba o rochiță cu bocanci, ba eșarfe și costum de baie, ba ținte și brățări colorate, știți voi. Un peisaj destul de ciudat pentru bătrânii unui sat în care, de altfel, nu prea se întâmplă nimic altceva. Bătrâna a oftat de vreo câteva ori, uitându-se pierdută în zare, dar n-a zis nimic către nimeni.
Când am ajuns în dreptul ei, curioasă fiind de percepția localnicilor despre festival, am întrebat-o ce părere are despre toată gălăgia asta. Și-a început să-mi povestească, cu un accent puternic ardelenesc, despre nepoatele ei, despre cum vin s-o vadă doar vara, când e festival, despre copiii satului care ar face orice muncă prin curte doar să-i lase părinții să se ducă s-asculte ”muzica aia din iad”. Că ea nu prea înțelege cum zgomotele alea se pot numi muzică și cum de se adună atâția tineri să nu facă nimic altceva decât să danseze și să bea bere patru zile la rând.
Era cumva îngrijorată că poate străinii care vin din alte țări cred că așa arată România și era necăjită că ”tineretul din ziua de azi” nu înțelege cât de important este să ne mândrim cu obiceiurile și muzica din țară, în loc să ne tot luăm după străini și să facem numai cum le place lor. M-a certat că mâncam o felie de pizza, în loc de o felie de pită cu unt.
Și-apoi, cam pe când mă pregăteam să plec, a venit soțul ei: un moșneag cu un Golf 4, albastru. ”Hai, femeie, să mergem în oraș, la Polus, că ai zis că vrei să faci cumpărături!” Bătrânica s-a luminat la față, a uitat și de tradiții, și de tinerii ciudați, și de felia mea de pizza. S-a scuzat repede, s-a urcat în mașină și dusă a fost. Cum era să refuze o invitație la shopping? Femeile, tot femei.
No Comments