Eu sunt femeia ta!

…să nu ai alte femei în afară de mine.

Visul oricărei purtătoare de cromozomi XX este să fie unica. EA, marea dragoste, mândrie și adorație a subjugatului pe care l-a prins în mreje.

Crescute cu mituri și povești despre monogamie, femeile speră să găsească acel ”suflet pereche” cu care să îmbătrânească și lângă care să se simtă protejate, iubite, în siguranță. Bineînțeles, socoteala de-acasă nu se potrivește aproape niciodată cu cea din târg. Că știm cu toții, bărbații sunt ființe poligame de când lumea. Or iubi ei o femeie pentru o vreme, dar asta nu înseamnă că, din când în când, alte femei nu se pot bucura de privilegii parțiale ale dragii consoarte. Adică, pe românește, pot fi cu sufletul lângă tine toată viața, dar cu alte cele nu. Că sunt bărbați și sunt construiți genetic să își dorească mai multe femei. În același timp sau pe rând, asta nu-i așa de important.

Prostia și mai mare e că multe femei speră să devină the one AND ONLY prin căsătorie. În creierașele lor, promisiunea aia cu ”până când moartea ne va despărți” e actul suprem de implicare și dăruire. Hârtia pe care o semnează în fața a doi martori are scopul de a le asigura că, de acum, bărbatul de lângă ele e al lor pe vecie. Doar a semnat. Doar a promis. Doar așa au auzit de sute de ani de la mame, bunici, străbunici, mătuși și alte reprezentante ale sexului frumos.

Trezirea! Dacă omul de lângă tine te iubește, nu are nevoie să declare asta în scris. Te iubește și gata. Dacă are tendințe de-a umbla prin alte paturi, o va face oricum, cu sau fără hârtiile alea care-l declară al tău. Ba, ai chiar mai multe șanse să-l vezi plecat dacă după ce semnezi o hârtie te culci pe-o ureche și începi să devi prea sigură pe tine. O să începi să nu te mai îngrijești, o să ignori sportul, o să mănânci la ore nepotrivite, că doar nu mai trebuie să te chinui să fii magnifică. Omul a semnat, e al tău, gata bătăile de cap. Greșit! Dacă el și-a luat acasă o prințesă, o să-și dorească să păstreze una la fel lângă el, că pentru asta a semnat, nu pentru o grasă leneșă și neîngrijită cum tinzi să devii.

Cam ăsta ar fi momentul în care EL începe să observe că în lume există și alte femei mai tinere, mai aranjate, mai amuzante decât tine și, să recunoaștem, care-i reproșază mult mai puține lucruri. Tu începi să-i urli că-i al tău, el începe să fie în altă parte. De aici până la ”porcul m-a părăsit pentru o pipiță” mai e doar un pas. Și adevăru-i că ți-o meriți. Toate ne-o merităm dacă ajungem aici. E vina noastră că nu știm să-i ținem lângă noi și că nu înțelegem ce vor defapt.

De-asta am zis și o repet. Nu-mi doresc hârtii semnate și popi care să-mi cânte promisiuni de fericire întru eternitate. Îmi doresc destulă minte și destulă energie să pot păstra lângă mine omul pe care îl iubesc și destulă prezență de spirit să-l pot lăsa să plece atunci când simțim amândoi că între noi lucrurile au devenit…fade.