În pași de dans spre ghilotină

La Feminin

Că limba taie mai rău ca sabia e vorbă veche, dar până nu a tăiat în carne vie nu tare am plecat urechea asupra ei. Nu că nu m-aș juca toată ziua cu cuvinte, dar prefer să le folosesc pe cele care conving într-un mod civilizat și util, fără a apela prea des la cele care rănesc în mod deliberat, mai ales în situații delicate. Însă asta poate sunt doar eu și-o mână de oameni care și-au petrecut șapte ani din viață sub oblăduirea părinților.

Pe partea cealaltă, să nu intri în gura târgului, că nu mai scapi neam cu toate țiglele pe casă. De la o poveste simplă în care 1+1 fac 2, se ajunge la tot felul de SF-uri de care Asimov însuși ar fi absolut impresionat. More

1 Comment

Două cuvinte despre un OM

La Feminin

Vă scriu azi despre un om cu totul special pentru mine. Când l-am cunoscut acum câțiva ani, nu prea mulți, mi-a plăcut din prima. Avea așa, o atitudine pozitivă și un zâmbet pe buze mai molipsitor ca pofta de înghețată. L-am cunoscut ca prieten al prietenilor mei, dar am devenit apropiați în timp și am descoperit că în multe privințe gândim la fel.

Și-apoi am văzut OMUL din el. Cred că este una din puținele persoane pe care le cunosc, în stare să nu doarmă nopți întregi pentru a face un bine altora. L-am văzut și în momente bune, și în momente grele, așa că pot spune cu mâna pe inimă că a pus mereu binele celor din jur înaintea binelui propriu. Și dacă există scrisă vorba aia cu ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, omul ăsta drag mie e cel mai bun exemplu pe care-l pot da. Nu, nu-i bisericos și nici nu se bate cu pumnul în piept că e un mărinimos fără margini. C-așa sunt oamenii buni: modești. Și-n plus se emoționează și roșește ca o fată de 15 ani atunci când cineva îl laudă și îl vorbește de bine. More

3 Comments

Gânduri în miez de noapte

Obișnuiam să am încredere în oameni. Credeam că toți au o parte bună care abia așteaptă să fie descoperită și știam, cumva, că așteaptă doar momentul oportun să o manifeste. Acum plec de la premisa că fiecare își are propriile interese și atât timp cât înteresele se suprapun cu ale mele avem șansa unei colaborări/prietenii fabuloase.

Îmi plăcea să cred că timpul există pentru a-l putea eu împărți după bunul plac. Aveam timp pentru toate, de la familie și prieteni, la idei noi de evenimente și proiecte. Acum mă bucur când găsesc câte o seară liberă la adăpostul cald al zâmbetelor sincere ale prietenilor mei. More

4 Comments

Colecționarul de oameni

La Feminin

Când citesc câte un CV sau când vorbesc cu câte cineva și-ajungem la discuția despre hobby-uri, mereu găsesc aceleași răspunsuri plictisitoare. Parcă, dintr-o dată, majoritatea lumii e pasionată de citit, excursii, internet, muzică și diverse sporturi. Altceva nu mai știm să spunem și a devenit un fel de gest reflex să ne lăudăm cu dramul de cultură generală pe care l-am dobândit din copilărie până acum.

Din fericire există oameni care ies din tipare și ne arată că mai sunt pe lume și alte lucruri minunate, în afară de cele cu care am fost obișnuiți de mici. Mi-a fost dat să ajungă la urechile mele povestea unui astfel de om minunat. E unul dintre acele persoane cu profil ONG-istic, implicat în voluntariat de mai bine de 15 ani, care obișnuiește să își investească resursele financiare în altceva decât achiziționarea unei case sau a unei mașini. Omul colecționează oameni. More

6 Comments

Cu sufletul mic, mic de tot

La Feminin

Aveam vreo13-14 ani când mi-a venit ideea asta groaznică. De la ea mi s-au tras toate relele, toate nopțile nedormite, toate sentimentele de sfârșeală sau frustrare.

M-am luptat cu toți demonii pentru ideea asta și apoi am inventat alții noi, că mă plictiseam fără ei. Am învățat că nu mă pot baza cu adevărat pe nimeni și că a crede orbește în bunătatea oamenilor e o idioțenie cam la fel de mare ca așteptările pe care le am de la mine și de la ei.  More

5 Comments

Cugetări de sâmbătă dimineața

La Feminin

Prin anul 2-3 de facultate (nu mai știu exact) eram o gașcă de oameni care în fiecare săptămână, de vreo 2 sau trei ori, ne întâlneam și băteam cluburile. Nu cele de fițe, că nu mi-au fost niciodată aproape de suflet, ci cele pe care le găsești prin Piața Unirii, prin tot felul de pivnițe, cu muzică retro și oameni veseli.

Ne distram bine împreună, dansam până dimineața și, la ora 5, mergea fiecare în camera lui de cămin să doarmă. Eram mereu același grup și toată starea de bine era mai de grabă dată de faptul că eram împreună decât de atmosfera de club, deși nici ea nu era de neglijat.  More

No Comments

Antreprenori și antreprize

La Feminin

Conform dicționarulul, antreprenor este omul care conduce o antrepriză: ”ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur.” (vezi sursa).

ANTREPRÍZĂ are următoarele definiții ”1) Sistem de organizare și executare a unor lucrări de construcții pe bază de contract de către o întreprindere specializată. 2) Întreprindere care execută aceste lucrări. 3) Lucrare executată de o astfel de întreprindere. [G.-D. antreprizei; Sil.an-tre-pri-] /<fr. entreprise” (vezi sursa) More

7 Comments

Valentine’s Day și alte sărbători

La Feminin

Îmi amintesc că tata îi oferea mamei mici atenții din când în când, fără să-i spună vreun calendar treaba asta. Buni chiar îmi povestea că bunicul meu s-a purtat cu ea exemplar în toți anii în care au fost împreună. Și-au fost mulți. A tratat-o ca pe o doamnă în fiecare zi și, dacă au apărut uneori divergențe de opinii, le-au rezolvat fără să uite o clipă ce înseamnă unul pentru celălalt.

Când eram la grădiniță, împreună cu soră-mea, ne umplem de lipici și tot felul de bucățele de material să îi pregătim mamei felicitarea de 8 martie și, de multe ori, pe drum către casă îi cumpăram câte o floare, să își amintească ce înseamnă ea pentru noi. Nu că n-ar fi știut, dar așa simțeam.  More

5 Comments

Obiceiurile vechi mor greu

La Feminin

Obișnuiam să dansez. Mult, frenetic, până la epuizare. Când simțeam că nu-mi mai ajunge aerul mă opream pentru un moment, inspiram cu sete și continuam să dansez. După fiecare sesiune de dans simțeam că am renăscut și pofta de viață era infinită.

Obișnuiam să râd. Uneori râdeam din cele mai nesemnificative motive. Dar râdeam cu poftă, ”cu ochii” cum zicea tata.
More

5 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close