De departe, cea mai bună prietenă a mea este cafeaua. E acolo, aproape, în fiecare dimineață, în timpul fiecărei întâlniri business, în timpul unei șuete cu oamenii dragi, indiferent că-i cald sau frig. Am dezvoltat un cult al cafelei și, mai mult, i-am influențat și pe alții să o încerce și să o descopere.
Azi nu vă povestesc, însă, despre ce înseamnă cafeaua pentru mine. Am vorbit deja de atât de multe ori despre asta încât puțini sunt cititorii care încă nu-mi cunosc pasiunea. Vă povestesc, în schimb, despre pasiunile prietenilor mei.
Există în lume o mână de oameni (da, sunt vreo cinci) cu care pot vorbi orice, oricând. Am încredere că ei vor fi acolo dacă sunt bolnavă, dacă am chef să dansez, dacă vreau să povestesc despre ceva, dacă am chef de gătit și multe altele. Cum eu apreciez foarte mult faptul că-mi sunt aproape, periodic îi răsfăț cu ceva bun. De data asta s-a întâmplat să fie minunata cafea Jacobs, preparată cu Tassimo, jucăria mea nouă despre care v-am mai povestit. Și pentru că fiecare om are personalitatea lui, desenată în propriile culori, fiecare dintre prietenii mei și-a ales singur cafeaua. Sau cafeaua i-o fi ales pe ei?
Spre exemplu, Dragoș preferă un espresso în care să-și adauge singur un strop de lapte și foarte mult zahăr. Degeaba îi spun eu că nu-i sănătos să consume atât zahăr, lui îi plac gusturile puternice și aromele tari. De-asta bea Espresso și nu Cappuccino sau Latte Machiato. Așa că, în fiecare dimineață, Tassimo îl servește cu un espresso atât de aromat încât mă trezește și pe mine, care dorm în camera de lângă bucătărie.
Adi Dragoș, în schimb, are o pasiune pentru gusturile complexe și sofisticate (nu, nu poartă eșarfe, dar da, ascultă și Coldplay uneori). Îi place să-și savureze cafeaua pe vreo terasă, la soare atunci când îi permite timpul sau în vreo cafenea cochetă și cu muzici bune pe vremuri de iarnă cruntă cum nu găsești în Timișoara. De-asta lui i-am oferit un Cappuccino servit la înălțimea balconului meu de la etajul 5. Pare-se c-a fost mulțumit și el.
Ralucăi îi place cafeaua la modul declarativ. În sensul că-i place mirosul ei, cultura cafelei și modul în care oamenii au dezvoltat un cult în jurul unei licori magice. Dar de băut, nu bea multă cafea și oricum nu-i place să fie nici tare, nici prea aromată și, dacă se poate, în amestec cu spumă de lapte, frișcă sau chiar lapte pur. Așa că, pentru un om care bea cafea de dragul culturii, m-am gândit că ar fi tocmai potrivit un Latte Machiato, că are suficient de mult lapte și spumă de lapte, încât gustul cafelei să fie diluat. În plus, arată într-un mare fel.
Casandra, o prietenă tare dragă mie, este unul dintre acei puțini oameni care nu uită niciodată să-mi spună o vorbă bună atunci când am nevoie. Ea e prima care mă sună dacă știe că m-am îmbolnăvit, prima care vine în vizită să-mi țină de urât, prima care mă face să zâmbesc atunci când am nevoie. Știți, Casandra nu bea cafea. Ea este fană declarată a ceaiului verde. Așa că vă puteți imagina cât de uimită am fost când, în ultima ei vizită la mine, mi-a cerut un Latte Machiato. Nici nu știa bine ce să-mi ceară, dar, văzând licoarea magică în paharul meu frumos stratificat, s-a hotărât că vrea și ea să-ncerce. Și-așa, spre fericirea mea și uimirea tuturor, mulțumită lui Tassimo, Casandra a intrat în contact cu cafeaua. Mai mult, a dat în scris că nu a fost o experiență singulară și că mai vrea.
Am lăsat la urmă, dar nu pentru că ar fi mai puțin importante, cele două ființe cu care-mi împart zilnic viața și care, pentru mine, sunt ca un tot unitar. Nu mi le pot imagina una fără cealaltă. Doina și Alexandra, colegele mele de apartament, sunt consumatori industriali de dulciuri. Mai ales Doina. Toți producătorii de ciocolată și preparate pe bază de ciocolată ar trebui să ridice în curtea fabricilor statui ale Doinei. Le merită din plin. Mulțumită ei industria ciocolatei este una înfloritoare. Alexandra, și ea mare consumatoare de dulciuri, este în același timp și devoratoare de ceaiuri și alte licori calde și dulci. Toată ziua are lângă ea o cană cu ceva poțiune dulce și frumos mirositoare. Pentru ele, alegerea a fost simplă. A trebuit să găsesc ceva suficient de dulce și potrivit pentru o cană de ceai. Așa că am ales să servesc fetelor niște Milka, ciocolată caldă. Nu cred că pot să descriu în cuvinte lărgimea zâmbetelor de pe fețele fetelor. Da, experiment reușit.
Mie-mi place Cafe Crema. E o cafea simplă, aromată și nu atât de tare ca un espresso. O beau fără lapte și zahăr, dar, uneori, îi adaug două picături de esență de migdale sau vanilie. Recitind, îmi dau seama că, în cazul prietenilor mei, gusturile sunt foarte diferite în materie de cafea. Și-acum sunt tare curioasă, voi cum vă beți cafeaua? Și în ce cantități?
O cafea, maxim doua , depinde de ziua respectiva si de actiunile care urmeaza sa le intreprind . Intr-o zi normala de lucru, respectiv azi, luni fiind prefer cafeaua de dimineata (care vine odata cu ritualul de dimineata , ritual pe care toata lumea il are la cafeaua de dimineata , fiecare cu al lui bineinteles). Sa nu mai lungesc ideea, luni, dimineata, ritual, cafea:
2-3 linguri de cafea , 3 sferturi de cana de apa–>filtru (din pacate astea sunt conditiile la lucru)–>rezultat = putin peste jumatate de cana de cafea, se adauga 1 lingurita rasa de zahar, 50 ml lapte (ochiometric) si apoi se savureaza timp de 10-15 min inainte sa se raceasca 🙂
Undeva la mijlocul zilei, cand imi permit sa-mi iau si pauza de cafea , fug pana la o cafenea din centrul orasului (Mirificul oras parasit Hunedoara) si savurez un Espresso mediu cu lapte (prefer illy) , care dupa parerea mea este cea mai buna cafea …Ever! .
Totodata tin sa-mi anunt sustinerea Cristinei cand vine vorba de micul ei “prieten” , adica espresorul cu care se tot lauda , o jucarie mica si nu neaparat scumpa (daca e pentru a va satisface o pofta sau o curiozitate).
Apropo, cine a castigat concursul organizat de Vodafone ?
Eu niciodata nu am putut sa beau cafea, din cauza excesului de energie pe care il detin, desi tot timpul mi-a placut, si imi place mirosul de cafea, mai ales cea proaspat macinata.
Totusi sunt un mare fan al ceaiului frumos parfumat, de obicei asortat cu vremea. Acum prefer ceaiurile negre cu scortisoara, indiferent de ce tip 🙂
In general, dimineatile timisorene sunt clar marcate de cafeaua neagra, facuta la presa. Diminetile de acasa, espresso fara strop de lapte, uneori cu miere, daca am o zi mai dulceaga asa 🙂
Iar la scoala am marele noroc ca mai gasesc uneori cafea buna, pe care o beau cu lapte ca sa nu intru in trepidatii.
Cafeaua de dupa-masa e ceva mai slaba, adica ii pun si lapte, asta daca nu am planuri de nopti albe. Atunci e black all the way.
Imi place tare cafeaua – gust, miros, aroma, efect – si am canile mele dragi in care s-o beau. In cantitati industriale, s-ar parea 🙂
Ah si, da, cafeaua la espressor este ceva minunat!
Acum ma simt motivata sa scriu pe blog despre ce inseamna cafeaua pentru mine. Ca sa alungam ceata care s-a asternut odata cu postul asta si sa raspund la intrebarea de pe buzele oamenilor:„ cum, Raluca nu bea cafea in loc de apa?” 🙂
Deci, cand ne mai vedem la o cafea? :))
Vreau sa-mi fac blog. Cum procedez ?
Cristina, te rog sa iei legatura cu mine dupa ce citesti acest mesaj. Ti-am mai spus acum cateva luni ca iti voi cere ajutorul cand ma voi hotarâ in privinta blogului. Well, m-am hotarat!
La mine e aproape cocktail. Cana mare. Cat mai mare. 50% cafea, 50% lapte. si cu zahar. Mult zahar. Cat despre cantitati, incerc sa le reduc cat mai mult…
“Cum pot sa-mi procur un astfel de aparat?” este singurul lucru pe care nu l-am inteles din articolul asta 🙂 Am intrat pe pagina lor de facebook dar sincer nu m-a ajutat cu nimic..