Hai să aducem România acasă!

Zilele trecute discutam cu niște cunoscuți despre cum se promovează diverse țări din Europa. Mă plângeam că noi, românii, nu ne ajutăm deloc. Că în loc să publicăm pe Youtube filmulețe frumoase cu locurile pe care le descoperim plimbându-ne prin țară, ne lăudăm cu tot felul de oameni dubioși care nu transmit nimic pozitiv (remember șlapi de fucking casă?). Continue reading »

Slăbește sănătos!

Multă lume mi-a cerut cura de schimbare a metabolismului cu care am reușit să slăbesc sănătos. M-am bucurat să văd că oamenii sunt interesați de sănătate, de modul în care arată și sunt dispuși să investească timp pentru a-și face un bine. Așa că am trimis peste 140 de mailuri celor care au cerut cura. De la unii am primit feedback, de la alții nu.

Am preferat varianta asta de comunicare pentru că eram curioasă câți oameni vor cere cura, câți se vor apuca de ea și câți o vor duce la bun sfârșit. Despre ce rezultate am văzut până acum, am scris luna trecută. Azi m-am hotărât că e momentul să scriu pe blog toată cura, să fie la îndemâna oricui are nevoie de ea. Așa că, mai jos, un copy/paste din ce mi-a trimis Andra cândva înainte de Crăciun.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, îmi puteți scrie, așa cum ați făcut și până acum. Vă răspund în cel mai scurt timp. Baftă! Continue reading »

Cealaltă Capitală

Chiar dacă locuiesc în Timișoara de aproape 9 ani, pe certificatul meu de naștere stă scris, cu litere de mână, Alba Iulia. Și-s cum nu se poate mai mândră de asta. Pentru că Alba Iulia e un oraș frumos, plin de istorie și de oameni faini.

Mi se întâmplă de multe ori să cumpăr din magazin produse marca Albalact, doar pentru că-mi aduc aminte de casă. Când aveam vreo 10-12 ani și locuiam deja la Sebeș, îmi vizitam des finii de la Alba Iulia. Locuiau lângă fabrica de lapte, iar peste drum era o fabrică de pâine. Până în zi de azi, de câte ori simt miros de pâine proaspătă îmi amintesc de micul dejun pe care îl mâncam împreună cu finii mei: pâine proaspătă, cu unt și cacao cu lapte. Toate produse acolo, pe strada unde locuiau. Continue reading »

Spune-mi o poveste

Diminețile de weekend parcă n-au niciun farmec fără o porție de desene animate. Din păcate, toate chestiile alea faine cu care am crescut (și cu care au crescut și alții înaintea mea) nu se mai găsesc decât pe YouTube sau pe DVD-uri. Că la TV ne-au invadat asiaticii și desenele lor animate dubioase, în care personajele țipă încontinuu, se luptă, se enervează, mai țipă puțin și apoi comit o crimă sau pornesc un război. Continue reading »

Să râdem cu francezii

Centru Cultural Francez organizează un festival de film umoristic. La Timișoara. O inițiativă de lăudat, ținând cont că filmele alese sunt numai unul și unul, toate capodopere ale comediei franceze.

Aseară, la Grădina de vară, am văzut Capra, filmul lui Francis Veber, cu Gerard Depardieu (tânăr!) și Pierre Richard în rolurile principale. Nu știu cum am reușit să ratez până acum filmul, pentru că e de o mare valoare. Am râs cu lacrimi, așa cum mă și așteptam la un film care respiră umor franțuzesc. Continue reading »

X-Men: First Class

Am văzut aseară X-Men First Class, al cincilea film din seria X-Men. Personal mi s-a părut absolut fabulos, dar poate că fanul înrăit din mine își spune cuvântul din nou. După povestea lui Wolverine, X-Men First Class îi aduce în prim plan pe Charles Xavier și Erik Lehnsherr. Adică pe viitorii Profesor X și Magneto. Practic e povestea începuturilor X-Men.

La fel ca primul film X-Men, începe cu imaginile cutremurătoare dintr-un lagăr nazist, în care Erik ( Michael Fassbender, pe care l-ați mai văzut în Inglorious Basterds) este despărțit de părinți și forțat de doctorul Sebastian Shaw (Kevin Bacon, care cu alura sa de Bad Boy a interpretat foarte bine rolul negativ) să-și exploateze mutația. Metodele folosite de doctor nu sunt tocmai ortodoxe, lăsând traume adânci asupra lui Erik, așa că povestea continuă peste câțiva ani, când devenit adult acesta trăiește cu singurul scop de a se răzbuna. Continue reading »

Obezii din jurul meu

Când am terminat facultatea am plecat în vizită la părinți o săptămână. În loc să-mi aud felicitări și să văd în ochii alor mei bucurie, prima lor reacție a fost una de șoc. În ultimul an de facultate mă îngrășasem 12 kg. Îmi răsună încă în minte cuvintele tatălui meu: ”Vai, graso! Mai intri pe ușă?”

Acum am 26 de ani și sunt cu 14 kg mai slabă decât eram când am terminat facultatea. Mă simt bine cu mine și nu mă mai îngraș la loc, pentru că între timp am învățat câte ceva despre mine și metabolismul uman. Știu să mănânc sănătos, fără să număr calorii și fără să apelez la tot felul de substanțe dubioase care se găsesc în comerț, fac un minim de mișcare și am renunțat la Cola și bere. Bine…Cola și bere mai beau uneori, dar mult mai rar. De la o sticlă de 2 litri de Cola/zi am ajuns la 250 ml din când în când, de obicei când nu găsesc suc de mere. Continue reading »

Să fim sănătoși!

Încă de la începutul anului mi-am schimbat atitudinea față de mine. Am ales să devin un om mai sănătos pentru că îmi pierdusem vitalitatea și oboseam foarte repede. Întâi am ținut o cură de schimbare a metabolismului pentru că mă obișnuisem să mănânc doar prostii. În cazul meu a dat rezultate foarte bune. Am slăbit 10 kg fix și nu am pus la loc vreun gram, pentru că organismul meu s-a obișnuit să nu mai aibă nevoie de toate prostiile de fast-food pe care le mâncam înainte. Apoi m-am apucat, cu greu ce-i drept, să fac și sport. Acum alerg 20-25 minute în fiecare zi, dar am început cu 10 minute și înjurat toate țigările și sticlele de cola pe care le-am consumat vreodată.

Așa că azi, când Oana mi-a propus să mergem împreună la un consultant în nutriție, am fost foarte curioasă să știu dacă sunt pe drumul cel bun. Am descoperit că avem un ”Birou Wellness” în Timișoara și am profitat de recomandarea pe care o primise Oana. Deocamdată numai așa se poate ajunge la ei.

Ce-am învățat azi despre mine? Continue reading »

Cu muzica înainte!

De câteva zile m-am reapucat de alergat. Am mai avut vreo câteva tentative și anul ăsta, și anul trecut, dar nu m-au ținut mai mult de o săptămână, că mă plictiseam să alerg singură în fiecare zi. Încă nu pot alerga mai mult de 15 minute legate, că mi-am pierdut antrenamentul. Dar am observat că nu mă mai plictisesc și mi se pare mult mai ok ca înainte. Că acum ascult muzică în timp ce alerg. Știam eu că lipsea ceva. Bine că mi-am dat seama ce.

Aleg random un playlist din Grooveshark și zilnic, după 9:30, alerg timp de 15 minute. Timp în care înjur în gând țigările și mă bucur de muzică. Problema e că nu toate playlisturile se potrivesc cu starea de spirit pe care o am când alerg. Unele sunt special create pentru muncă, altele pentru dimineață. Acum vreau să-mi fac unul special pentru alergat. Îmi trebuie mai multă muzică pentru că mă plictisesc repede de aceeași (asta dacă nu fac câte o obsesie temporară pentru câte un cântec, dar asta-i altă poveste). În plus, 5 minute înainte și 5 minute după alergare fac și straching, să nu mă trezesc cu vreo febră musculară. Ce ziceți? Puneți și voi umărul cu o recomandare? Uite ce am până acum.

3, 2, 1 Action!

Experiența mea de a scrie recenzii de filme e fix egală cu zero. Așa că vă rog să considerați articolul ăsta ca fiind o recomandare personală și nimic mai mult.

Îmi plac filmele mai…altfel. Adică nu-s tare fană a produselor de Hollywood. Urmăresc cu interes producțiile europene și cele asiatice, atât timp cât nu sunt filme cu și despre război. Îmi plăceau și astea, dar cred că deja am văzut mult prea multe și m-am săturat. Azi vreau să vă recomand niște filme europene, mai vechi și mai noi, care mie mi-au plăcut în mod deosebit. Continue reading »