Îmi cer scuze!
Da, ai ghicit. Mă refer la scuzele acelea nesimţite şi de prost gust, folosite de atâtea ori încât îţi e jenă ţie de minciuna gogonată care îţi este aruncată în faţă. La care întorci capul în altă parte, simţi un gust amar şi nu ştii cum să ieşi mai repede pe uşă sau cum să-i trânteşti telefonul în nas. Tot tu fiind cel politicos. Pentru că, nu-i aşa, ai învăţat de la mama când erai mic că nu-i frumos să fii mitocan. Că, dacă uneori oamenii sunt de prost gust, nu trebuie să fii şi tu ca ei.
Mă întreb acum dacă numai mie mi se întâmplă să dau peste persoane din categoria asta, a mitomanilor. Poate am un magnet special cu care îi atrag înspre mine. Sau poate sunt doar prea sensibilă la bădărăniile din jurul meu. Da. Poate e normal ca în decurs de 2 luni, oamenii care trebuie să se achite faţă de tine cu diverse, să aibă maşina în service de mai mult de 10 ori. Poate sunt doar şoferi proşti şi sunt eu o insensibilă, că nu înţeleg cât îi costă reparaţiile. Of.
12 Comments
Leave a comment
PRbeta
Recent Comments
- seicean on Voi de ce mă citiți?
- CristinaTM on PRbeta: încotro?
- adi on PRbeta: încotro?
- ioana on Cum am slăbit sănătos
- Roxana on PRbeta: încotro?
Nu esti singura si din pacate genul acesta de oameni deja prezinta un procent important din populatie. Parerea mea este sa spui in fata ca nu ii crezi si ca nu e problema ta. Sau cere dovezi. Cere un apel 3G
, un webcam de la comp daca e acasa bolnava sa o vezi/il vezi. Si evident, dupa ce ai incheiat socotelile, nu mai trata cu persoanele de genul. Si daca e business, de acum in colo trece sanctiuni in contract daca e vorba de firma sau afaceri!
Foarte rar mai folosesc minciuni drept scuze. Adica mergea la un timp, dar mi-am dat seama ca mult mai ok e daca ii spui omului adevaratul motiv pentru care ai facut sau n-ai facut ceva. Stii cum e: greseala recunoscuta e pe jumatate iertata.
Că cred că ştiu despre ce-i vorba.
@Bleau: Mi-a fost oricum lecție de viață. Nu mă țigănesc cu dovezi. Sincer, nu vreau să provoc mai multe minciuni.
@Tomata: Multă dreptate ai. Dacă ar fi mai mulți de acceași părere…
@Cârtițoiu: De-aia n-am zis nici eu nimic. Că nu aveam pe baza a ce vorbi. By the way, La mulți ani!
meh, cand vezi ca esti mintit pe fatza ii bine sa spui si tu ca ti se pare cusuta cu ata alba toata treaba. it’s a relief for the liar too, nu tre sa mai tina minte pe cine a mintit si cum.
help them :p
Mă voi gândi la scuze mai plauzibile pe viitor! De regulă, când nu ajung undeva, spun că am fost surprins de un război nuclear…
@vania: Era foarte plauzibilă şi prima. Doar că era…de-a dreptul macabră. Îmi doresc să nu fi spus într-un ceas rău.
@dAimon: Nu vreau. refuz cu încăpăţânare. Nu merită ajutaţi.
În plus, ador când încep să se încurce în minciuni şi să se bâlbâie, sperând în continuare că tu tot nu te prinzi.
Vania…pot să folosesc şi eu scuza ta?
Gandeste-te cum e sa te sune cineva, cu care aveai fixata o intalnire la o anumita ora, sa iti spuna ca intarzie fiindca e blocata in trafic (iar persoana respectiva sa sune de pe fix pe mobil:)) )
Macar sa minta cu stil
[...] cu fițe de businessman începe cu ceva timp în urmă. Mai multe detalii se găsesc și aici. Ultimele articole din CustomDespre gafe – May 18th, 2010Aici, acolo, oriunde – May 4th, 2010Alege [...]
Hehe. Stai că-i mai nostim când spui adevărul și nu ești crezut pentru că pare prea simplu. Sau când nu ești curios să auzi scuze dar interlocutorul insistă să-ți prezinte explicațiile-i mirobolante.
Pelin, nu altceva.