Mă grăbeam să ajung acasă de la o întâlnire, așa că am luat un taxi. Un moșulic de vreo 65 de ani, îmbrăcat la cămașă, muzică clasică, miros de ceva flori de câmp, aer condiționat. Mi-a plăcut din prima. Nu moșulicul, ambianța. Mi s-a părut aproape ireal, mai ales că în urmă cu vreo câteva zile am prins un taximetrist de prost gust care, pe lângă că avea gusturi muzicale asemănătoare cu Becali, mai și înjura ca un birjar, la telefon.
Îl întreb pe dl. M. (da, știu și cum îl cheamă, și câți ani are, dar m-a rugat să ”nu-l dau pe internet”) de câți ani face taxi. De vreo 5, spune el, cumva trist. A fost nevoit să părăsească Universitatea după ce s-au făcut restructurări și s-a redus corpul profesoral în funcție de apartenența politică. C-o fi sau n-o fi așa, nu e treaba mea. L-am lăsat să vorbească.
A fost profesor universitar mai bine de 40 de ani și acum e taximetrist. A format zeci de generații de studenți și acum îi plimbă pe actualii studenți dintr-un club în altul, zâde cumva amuzat. Încearcă să-i învețe câte ceva, în cele câteva minute în care-i plimbă. Cu unii se poate discuta, cu alții nu prea. Nu-i mai interesează nimic altceva decât distracția. Mă bucur în sinea mea că nu l-am prins într-o tură de noapte, când m-aș fi putut întoarce acasă la 3 dimineața dintr-un club. Poate m-ar fi încadrat și pe mine în ”tineretul din ziua de azi”.
Discutăm puțin despre sistemul de învățământ. E bucuros că a scăpat ”din îmbâcseala sistemului” și că nu mai e nevoit să înghită mai multe decât îi poate duce stomacul. Vorbește destul de elevat, plin de metafore și cu o ironie cumva tristă în glas, specifică omului care se consideră superior situației în care se află.
Nu mă mai pot abține. Îl întreb cum de are singurul taxi curat, frumos și cu muzică bună din oraș. Eu n-am mai întâlnit așa ceva. Practic îi mai lipseau mănușile albe și jobenul și m-aș fi simțit ca într-o limuzină. ”Este important să-ți tratezi munca cu seriozitate. Fie că ești președinte, fie că ești măturător de străzi, trebuie să iei totul foarte în serios. Dacă tu nu te respecți, n-o vor face nici ceilalți. Mă trezesc în fiecare dimineață și mă pregătesc pentru serviciu, așa cum am făcut-o și atunci când eram profesor. Cred cu adevărat că omul sfințește locul. Ori taxiul acesta este locul meu acum.”
I-am mulțumit pentru cuvinte frumoase, am plătit, n-a vrut să-mi ia ciubuc și mi-a plătit cei 3 lei și 70 de bani mărunt. Mi-a lăsat o carte de vizită și mi-a urat o zi frumoasă și prosperă. Nu știu dacă să mă bucur că am găsit un om atât de frumos sau să-mi pară rău pentru el. Spuneți și voi, drept e ca un profesor universitar să ajungă să aibă același job ca unul care a terminat 12 clase?
Am intalnit in urma cu cativa ani un barbat cu o situatie similara in Oradea. Omul era un intelectual desavarsit, in locul discutiilor despre vreme ne-a povestit ceva despre arhitectura cladirilor din centru, avea un stil carismatic ce-ti facea placere sa-l asculti, dar cu un sentiment de regret datorita situatie in care se afla.
Intamplarile de genul asta te pun pe ganduri… viata nu devine mai usoara daca ai luat bac-ul, ai terminat o facultate sau ai o cariera de profesor universitar in spate. Ce este de apreciat la acesti oameni este modul extraordinar prin care reusesc sa aduca un plus de valoare in orice ar face in viata, chiar si in meseria de taximetrist.
incearca sa vezi partea plina a paharului…e bine ca a avut resursele financiare (si psihice, as zice) sa isi gaseasca alt job, la varsta lui, pentru ca sigur nu l-ar mai fi angajat nimeni si ar fi ajuns si mai rau. Asa, macar, reuseste sa ajunga la pensie.
Io am intalnit cativa oameni de genul asta in anii de plimbat cu taxiul. Profesori sau ingineri, unii iesiti la pensie, care alegeau sa miste ceva mai mult decat doar sa stea acasa. Oameni simpatici, comunicativi, cu masini curate si muzica buna. Unii aveau cate o dacie din aia veche, dar impecabila si placut mirositoare, incat arata mai OK decat masini de generatie noua, in care nu s-a facut curatenie de 5 ani.
Hmmm… taximetria este o meserie in care proverbul “Orice padure are uscaciunile ei” se aplica in totalitate. Tot aici gasim si oameni corecti, precum si cei mai magari oameni.
Si eu am patit la fel ca tine. Omul e fost profesor de matematica la Babes-Bolyai. Se pot acorda circumstante.. ca matematicienii au o oarecare doza de nebunie dar oricum e de apreciat si totusi trist ca un om care a format atatea generatii e nevoit sa munceasca pe taxi si sa suporte o vagabonzi, betivi si inculti. Rusine Romania