Într-o zi voi conduce lumea

Ciudați sunt oamenii, cu obiceiurile lor cu tot. Se trezesc după ce răsare soarele, de obicei cam pe la ora 7. Unii dorm până la prânz, dar nu mă doare foarte tare asta, că oricum ziua mea începe devreme, pe la 7 odată cu trezirea primilor oameni. Leneveala de dimineață e foarte importantă pentru mine. Să simt aproape căldura cuiva drag la fiecare început de zi e absolut minunat și cu greu mă lipsesc de asta atunci când e nevoie. Așa că profit din plin de fiecare zi și, înainte să mănânc sau să simt miros de cafea, mă pisicesc în stil propriu vreo 20 de minute.

Până unii își beau licoarea aia neagră cu miros delicios, eu mănânc și mai lenevesc o vreme. Apoi ne mutăm în ”birou” și ne apucăm de treabă. Unii tastează de zor, eu citesc ziarele. Nu am înțeles prea bine ce-i atrage pe oameni la chestia aia cu butoane multe care dă căldură și scoate zgomote ciudate. Sunt trei în casa asta și toți trei au o relație strânsă cu laptopurile alea ale lor. Ba, mai nou, și-au luat și miniaturi cu multe butonașe, jocuri și muzică. Nu înțeleg de ce au nevoie de ele când, pentru a-și umple timpul, ar putea foarte bine să stea cuminți la soare, cu un ziar, așa cum fac eu.

N-am chef să văd oamenii cam jumătate de zi. Mă bucur că nici ei n-au chef de mine și mă lasă în pace să-mi văd de ale mele. Din când în când îi verific să văd dacă lucrează cuminți pe laptopurile alea și le mai aduc aminte să mănânce. Mie mi se face foame cam la 4-5 ore. Ei mănâncă de vreo 2 ori pe zi. Cum ziceam, ciudate creaturi. Am încercat să îi înțeleg și am început să apăs și eu butoanele alea cu litere desenate pe ele. Am reușit să și stric un laptop, în speranța că poate măcar unul din oameni își va umple timpul cu răsfățul meu, mai mult de jumătate de oră. N-a funcționat.

Spre seară mă plictisesc de lenevit și mă apucă cheful de sport. Păcat că nimeni nu are atâta energie. Așa că reușesc zilnic să-i obosesc pe toți trei. Cine-i șeful în casa asta? Evident că eu, din moment ce ei pică rupți de oboseală după câteva ore de butonat și alergat apoi prin casă cu mine sau după mine. Când nu vreau să-i las să doarmă, mai sparg câte ceva. Am observat că-și iubesc cănile de cafea, așa că acolo atac de fiecare dată. Oricum, cred că sunt cel puțin 50 de căni în casa asta. Ce să și faci cu atâtea?

În fine, după ce sting ei becurile seara, în speranța că nu-i văd cum dorm, mă mai agit prin casă vreo oră. Dormim când zic eu să dormim, nu când au ei chef. Totuși, când simt căldura omului drag și liniștea cu care respiră în somn, mă cuibăresc sub pătură, în brațe și dorm și eu puțin. Mâine e o nouă zi în care trebuie să le distrug tehnologia. Toată atenția trebuie să fie la mine, nu la jucăriile alea cu butoane.

Ah, sunt o ființă insensibilă, am uitat să mă prezint. Salut, sunt Lipton și tocmai am capturat un laptop. Uite și-o poză cu mine, făcută cu jucăria cu butoane, să știți cine-i șeful în casă la Trei Iezi.