Nu înțeleg ce-i mai obositor pentru oameni: munca sau statul la birou? Că de muncit, știu mulți care muncesc cu drag și spor în fiecare zi a săptămânii și nu se plâng, nu înjură, nu ridică statui zilei de vineri. Dimpotrivă, regretă că n-au timp să lucreze destul, renunță la viața personală pentru a avea timp să mai muncească ceva, își ignoră din când în când prietenii.
În contrast, cei care stau la birou (și subliniez stau, pentru că cititul statusurilor de pe Facebook, Twitter sau răsfoitul Readerului nu se pun ca muncă, ci ca stat degeaba sau frecat de mentă) se plâng că-s tare obosiți, că lunea e cruntă, că marțea e cu ghinion, că miercurea e mult de lucru, că joia e prea departe de weekend și că vinerea nu mai trece odată. Ba, am întâlnit vreo câțiva care sunt supărați și pe ziua de duminică. Doar după ea urmează luni.
Cu siguranță statul degeaba e mai obositor decât munca. Îți poți imagina cum e să stai să numeri orele până ești liber? E ca un fel de pușcărie. Ai voie să te odihnești doar în anumite zile, în anumite intervale orare. Cred și eu că nu-ți mai arde să fii creativ, să aduci îmbunătățiri la ceea ce ar trebui să muncești (nici n-ai cum, că nu te poți concentra prea bine cu atâtea update-uri pe Twitter) și vrei doar să dormi. Te consumă ideea că trebuie să faci ceva anume și copilul răzgâiat din tine se răzvrătește ca atunci când erai mic și mama te punea să citești înainte să mergi afară la joacă. Nici atunci n-ai citit, că-ți era capul doar la joacă, nici acum nu muncești, din același motiv.
Omul care muncește știe că munca nu se termină niciodată și cel mai bun exemplu pe care-l cunosc e tata. Nu l-am văzut vreodată făcând altceva decât să muncească. Până și atunci când spune că e în vacanță, tot la munca lui se gândește. Singurele momente în care chiar se odihnește e atunci când nu mai poate munci, că e prea obosit. Atunci se retrage în lumea lui, ascultă muzică, vede un film sau doarme. Nu l-am văzut vreodată să se plângă de oboseală și apoi să se zbânțuie pe la vreo chermeză, doar pentru a se plânge din nou a doua zi că, vai, o fi mahmur.
Și-acum n-aveți decât să dați cu piatra, dar eu tot cred că mulți așteaptă ziua aia de odihnă doar să-și bată joc de ea, că nu poți aprecia la justa valoare ceva de care n-ai cu adevărat nevoie.
*Denumirea de ”Decalogul Crețian” este marcă înregistrată Cristian Sitov