A fost o Neînțelegere!

Când spun Teatrul German din Timișoara, îi văd imediat în minte pe Ioana Iacob și Georg Peetz. Sunt cei doi actori care m-au făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de teatru, de la primele reprezentații pe care le-am văzut de când sunt în Timișoara. Sunt, probabil, doi dintre cei mai iubiți actori și cu siguranță Adi Dragoș rânjește ștrengărește pe sub mustăți acum, fiind și el unul dintre marii fani. Un spectacol în regia lui Bocsárdi László nu face decât să adauge sare și piper calității excepționale a artiștilor.

Așa că duminică seara, la invitația amicei Cristiana (mulțumesc de recomandare, madame!), am pornit spre Teatrul German să-mi achit o datorie mai veche: trebuia musai să văd Neînțelegerea, pentru că în vară am ratat cu stil spectacolul. Celor care îl îndrăgesc pe Camus, vă spun că este musai de văzut spectacolul, fiind vorba despre o interpretare foarte reușită a piesei. Celor care nu l-au citit (încă) pe Camus, vă povestesc, în linii mari, despre ce este vorba.

Martha (Ramona Olasz) și mama ei (Ida Jarcsek-Gaza) locuiesc în Cehia, într-una din localitățile specific europene, în care vremea este mereu mohorâtă. Împreună se ocupă de un han și fac planuri mărețe pentru un viitor într-o țară însorită și la malul mării. Afacerile nu merg tocmai strălucitor, așa că recurg amândouă la practici macabre de a face rost de bani: fură de la clienți, iar apoi îi îneacă în râul din apropiere, care mai mereu are un debit mărit din cauza ploilor. Într-o bună zi, le calcă pragul un client mai special, care stârnește o serie de situații delicate, sfârșind prin a genera un adevărat haos emoțional, condimentat de apariția macabră a servitorului bătrân (Sorin Leoveanu) și replicile acestuia.

Am plecat bulversată de la Neînțelegerea. M-a bântuit până aseară un sentiment de zădărnicie și singurătate absolută, deși nu mă pot plânge că nu am oameni în jurul meu și că sunt vreun spirit singur și rătăcit în lume. Îți ridică tot felul de întrebări existențiale tipice lui Camus, te lasă cel puțin contrariat, dacă nu de-a dreptul măcinat de neîncredere. Nu vă recomand să o vedeți dacă sunteți într-o pasă foarte proastă, că s-ar putea să aveți tendința de a hiperboliza stările negative de care suferiți. Însă, dacă simțiți nevoia de a face o pauză de la cotidian și de a vă ocupa măcar din când în când de suflet, musai s-o vedeți.

Se mai joacă în 26 octombrie, în sala Teatrului German și biletul costă 20 lei (există reducere de 50% pentru studenți și pensionari, ca de obicei). Sunt curioasă cum vi se pare, așa că vă încurajez să mergeți să o vedeți. Eu am recomandat-o și telefonic unor prieteni pe care-i știu pasionați de teatru, dar mi-ar plăcea să aflu și părerile celor care nu sunt obișnuiți cu spectacolele de acest tip.

Programul Teatrului German pentru luna octombrie îl găsiți aici.