Frecventez evenimentul ăsta de 10 ani. Fix de 10 ani. Până acum, spun cu mâna pe inimă că ediția din 2008 a fost cea mai bună. De atunci începând, parcă reclamele sunt din ce în ce mai puține…și de o calitate destul de redusă. Acum, ce să zic, nu-i doar vina organizatorilor. Că dacă n-ai de unde alege, n-ai cum să faci o selecție de foarte bună calitate.
Anul ăsta au fost 290 de reclame. Bănui că motivul pentru care au fost selectate mai puține este că majoritatea reclamelor sunt mai lungi, fiind adaptate pentru online, nu neapărat pentru TV. Nu-i musai un lucru rău, însă mie, personal, îmi plac mai mult reclamele scurte, cu mesaj puternic, decât cele mai lungi și cu poveste care te plictisește până ajungi la final.
Asta nu înseamnă că nu am găsit reclame bune și foarte bune. Unele mi-au rămas aproape de suflet, pe altele le știam deja (de pe net, evident), dar am reușit să fac o lista de vreo 40 de spoturi care mi-au plăcut foarte mult. Evident, n-o să vi le înșir pe toate. Fac un top de preferințe și unul cu cele mai proste reclame. Înainte să le postez aici, trebuie să menționez că am ales doar cele cu mesaj pozitiv. În lista mea de preferințe se află și unele puternic emoționale, însă fiind luni dimineață am zis că mai bine nu vă stric direcția cu spoturi despre donatori de organe, chiar dacă m-au impresionat puternic.
TOP BUNE
Încep cu cea mai veche reclamă la un detergent, că mă gândesc că mai sunt oameni pasionați de istoria publicității.
Continui cu Budweiser. Prohibition, un spot făcut special pentru SuperBowl 2012 (probabil știți deja, la Superbowl companiile se întrec în creativitate și reclame de foarte bună calitate. E un eveniment în care contează nu doar sportul, ci și reclamele prezentate de sponsori).
Chiar dacă nu-mi place Johnny Walker, mă declar mare fan al reclamelor pe care le fac. Îmi place sloganul lor, îmi dă forță și încredere, îmi place că brandul mizează mult pe emoții și inspirațional. Vă las să vă convingeți singuri.
Tot din aria de ”inspirațional” e musai să menționez reclama la Xerox.
Și un bonus, că nu mă pot abține.
TOP PROASTE
Evident, nu toate reclamele au fost bune. Ba, unele, au fost excepțional de proaste. În topul clasamentului, fără nicio îndoială, se află spoturile AussieBum, un brand australian de lenjerie de bărbați. Au fost atât de îngrozitoare încât îmi doresc să nu mai văd bărbați în boxeri în următoarele câteva săptămâni. Nu știu pe ce criteriu au fost alese și sper că cine le-a propus pentru NDP a făcut-o în glumă (proastă glumă). Uite, un exemplu, să nu ziceți că vorbesc prostii.
Eu înțeleg că sexul vinde, însă sexul prezentat într-o manieră denigrantă pentru femei nu mă încântă cu nimic. Ba, mai mult, mă îngrețoșează profund.
Reclamele la Always sunt proaste, oricât s-ar chinui ei să nu fie așa. Dacă până în 2012 nu au găsit încă o metodă prin care să-și promoveze frumos și bine produsele, oare vor reuși vreodată? Tind să cred că nu.
Și ultimele, dar nu pentru că ar fi mai puțin proaste, sunt reclamele indiene și japoneze. Toată lumea cântă, nu se știe de ce, îndiferent că reclama este la o mașină, la un detergent, la o agenție de turism sau la pizza. Cea de mai jos nu a fost sâmbătă, dar cum nu le înțeleg limba, mă mulțumesc cu ce am găsit. Oricum, așa ca asta sunt toate. Poate unele cu vreo 2-3 minute mai lungi!
Bineînțeles că voi merge și anul viitor la Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Iubesc reclamele și îmi place să văd evoluția unor branduri, dar și a industriei, în general. Îmi doresc o selecție mai bună a spoturilor și, poate, un număr mai mare de reclame.