Vorbeam zilele trecute cu un amic care a plecat din țară acum o vreme. A venit în vizită acasă și, cu ocazia asta, ne-am văzut la o poveste. Ca majoritatea celor care nu mai locuiesc în România, m-a sfătuit să plec de aici. Cred că este o atitudine generală a multor români care lucrează în străinătate și mă refer aici la cei care au job-uri decente, bine plătite, nu la căpșunari.
Într-adevăr, nu poți compara salariile din România cu cele din alte țări. Nici nivelul de trai. De sistemul educațional nu are rost să mai vorbesc, că m-am plâns de cel autohton de nenumărate ori. Politica noastră e subiect de tabloid, vedetele ajung în top în funcție de cât sunt de dezbrăcate sau cât de mari sunt scandalurile în care se implică, toată lumea se plânge de absolut tot ce se întâmplă, dar sunt prea puțini cei care fac ceva pentru o schimbare etc.
Totuși, eu nu aș pleca din România. Am reușit să găsesc aici, lângă mine, tot ce am nevoie. Sunt mulțumită de clienții mei, care plătesc de obicei la timp și suficient, de oamenii pe care îi cunosc, de mediile în care mă învârt, de prietenii mei. Ador țara asta pentru toate lucrurile frumoase pe care le are și încerc să mă țin cât mai departe de toată mocirla în care le place unora să se scalde.
E cam ca pe vremea când apăruseră manelele. Unii le ascultau cu mare pasiune, deveniseră un simbol național, așa cum sunt acum scandalurile Iri-Moni, Pepe-Oana sau mai știu eu care. Alții au ales să-și vadă de treaba lor, să nu le ia în seamă și să continue să descopere muzică bună. Nu ducem lipsă de valori, ducem lipsă de voința de a le descoperi. De multe ori e mai simplu să stai să vezi un circ ieftin de care apoi să te plângi, decât să te ridici pur și simplu în mijlocul spectacolului, să pleci. Țara asta nu duce lipsă de lucruri minunate, duce lipsă de oameni care să facă un minim de efort pentru a le pune în valoare.
De-asta îmi plac toate proiectele de promovare a valorilor naționale. Sunt fan al Redescoperă România, al proiectelor gen Țara lui Andrei, Umbrela Verde, Verde pentru biciclete, al festivalurilor de artă (unele, cum ar fi FITS sunt în top 3 în Europa, știați?). Și tot de-asta încerc să fac și eu ceva pentru oamenii care au nevoie de mai mult decât învață la școală. Că n-o fi sistemul educațional strălucit, dar adevărul este că n-am întâlnit încă un român care să vrea să învețe și să nu aibă de la cine. Profesor îți poate fi un om cu mai multă experiență în domeniul tău de activitate, tata Google, Kindel-ul din dotare sau orice sursă de informație pe care o găsești. Important e să vrei.
Felicitari!
Subscriu la cele ce expui tu, in cateva randuri aici :).
Salut,
sunt cu totul de acord. Am si eu sora, prieteni, amici, plecati pe dincolo. Puteam sa plec si eu de mult, dar am zis: nu, eu sunt ultimul care pleaca de aici, cineva trebuie sa stinga lumina.
Romania does not suck. People suck. Asta ca sa parafrazez un citat memorabil din The Good Wife 🙂
După cum se vede, nici eu nu am plecat din România. Cu toate astea, mă întreb: care este sensul sa ai “vilă cu piscină şi trei maşini la scară”, dar lângă groapa de gunoi a oraşului, unde majoritatea vecinilor sunt ţiganii care doar ei pot găsi ceva util într-un astfel de loc?
Legenda:
– Vilă cu piscina… = Viaţa prosperă pe care (sper că) o ai
– Groapa de gunoi = Un loc verde şi frumos, bogat, fertil, acoperit cu gunoaie de către cei care îl populează, pe nume România.
– Ţiganii – majoritatea cocalarilor, piţipoancelor, scursurilor, nesimţiţilor, parveniţilor, şi nu în ultimul rând, a politicienilor.
Da, România nu este lipsită de lucruri minunate, doar că ele sunt îngropate într-un noian de alte lucruri. Fără valoare.