În prima dimineață în care faci o cafea ți se mulțumește și primești un zâmbet plăcut, născut din surpriza gestului drăguț. După o săptămână de făcut cafea dimineața ești lăudat în cercul EI de prieteni pentru comportamentul afectuos cu care o tratezi. După o lună, gestul tău este deja unul normal, la fel ca spălatul pe dinți, dușul zilnic sau țigara de după. Dacă într-o bună zi nu mai este cafea și nu-i servești licoarea magică la pat ca de obicei ai toate șansele să îți urle că n-o mai iubești.
Prietenii se comportă cu tine așa cum îi obișnuiești. Dacă ești mereu acolo când îți cer ceva, vei fi cu siguranță apreciat la început. Dar, pe parcurs, ai toate șansele ca în ochii lor să devi un fel de fraier de ocazie. Nu mai contează tot ce ați clădit până atunci, nu mai este atât de important că v-ați promis unul altuia (chiar dacă nu în cuvinte) susținere și ajutor reciproc de câte ori este posibil. Ai toate șansele ca într-o bună zi, când îți sună telefonul și tu nu ești lângă el, să dispari din agenda cuiva pentru că nu ai putut să-i satisfaci o nevoie atunci, pe loc, cât ai bate din palme.
Prietene, numai dietătietorul și peștișorul de aur îți îndeplinesc toate dorințele. Pentru toate celelalte există Te rog și Mulțumesc.