Ce să nu faci în timpul unui interviu

Respect oamenii care știu să fie relaxați atunci când au un interviu pentru un job. Mie mi-a luat o vreme până să reușesc și am dat câteva rateuri încercând să nu par stresată. După care, uneori, am stat de partea cealaltă a mesei și eu am fost cea care a intervievat oameni. Mi-a fost dat să văd tot felul de tipologii umane, de la persoane foarte simpatice, la oameni atât de plini de ei, că nu mai încăpeam în aceeași cameră cu ego-ul lor.

Am fost vreo câteva atitudini care m-au impresionat, dar și vreo câteva care mi s-au părut foarte nepotrivite. Din seria ”Așa NU”, vă prezint azi câteva lucruri pe care ar fi bine să nu le facem atunci când mergem la un interviu.

1. Să nu întârziem. Sau, dacă nu putem evita o întârziere de câteva minute, să anunțăm. Avem telefoane mobile, este simplu să dăm un telefon. A întârzia la un interviu spune despre noi că ori nu dăm doi bani pe job-ul respectiv, ori că punctualitatea nu este unul dintre punctele noastre forte.

2. Să nu ne întindem pe canapea, să nu ne scufundăm în scaun și să nu luăm o poziție de atârnat în birt într-o seară târzie. Mi s-a întâmplat să vorbesc cu oameni care aveau impresia că poate ne-am întâlnit pentru o discuție amicală despre filme și vinuri, nu la o discuție din care ar putea pleca acasă cu un job nou.

3. Povestea vieții noastre nu este un subiect de interes pentru angajator. Avem probleme acasă? Ne-am certat cu soția/soțul? Copiii fac prostii la școală? Un angajator nu vrea să audă nimic din toate astea. Este de prost gust să etalăm tot felul de probleme personale în fața unui necunoscut. Denotă lipsă de profesionalism, imposibilitatea de a ne ține problemele acasă și, pe scurt, înseamnă cu nu suntem capabili ca în timpul programului de lucru să ne lăsăm viața privată acasă și să ne concentrăm la muncă. N-aș angaja niciodată pe cineva care, în timpul interviului, mi se plânge despre familie, prieteni sau diverși fluturi din cap.

4. Să nu povestim despre mega-party-urile la care am fost în ultima săptămână sau ce beție cruntă am tras cu o seară înainte. Nimic nu mi se pare mai de prost gust decât o persoană care se laud cu bețiile. Înțeleg că poate fi amuzant la 19-20 de ani, când ni se pare că abilitățile ficatului de a procesa o cantitate industrială de alcool sunt de lăudat. Însă, la 25+, nu cred că bețiile noastre ar trebui să facă subiectul unei conversații, cu atât mai mult nu atunci când vine vorba despre un posibil job.

5. Să nu ne prezentăm la interviu cu haine șifonate, murdare sau nepotrivite cu ocazia. Nu, nu putem merge în blugi tăiați și tricouri cu capete de mort, chiar dacă în timpul liber ne îmbrăcăm așa. Modul în care ne prezentăm la interviu arată cam cât respect avem față de angajator. Dacă nu dăm doi bani pe modul în care arătăm, probabil că nu dăm doi bani nici pe locul de muncă pentru care am aplicat. Bine, nu spune nimeni să ne îmbrăcăm la patru ace, dar un business-casual ar trebui să fie minimul acceptat.

Acum câteva luni, ajutând o prietenă să recruteze un office manager, am dat peste o fată care s-a prezentat la ntâlnire îmbrăcată în haine de club. A vorbit 20 de minute despre cât timp își petrece la coafor și despre cum își schimbă manichiura săptămânal, după care ne-a povestit despre ceva concert cu DJ internațional la care a fost cu o seară înainte. Toate astea în timp ce își verifica telefonul la fiecare 2-3 minute. Credeți că a primit jobul respectiv?