Ce-i roșu și te ține conectat?

M-am chinuit o jumătate de an cu un Blackberry Curve, după ce am rămas fără telefonul meu deștept cândva prin primăvară. Am zis c-aștept să vină toamna, să lanseze Apple noul iPhone, să-mi cumpăr ceva de doamne-ajută. Știm cu toții ce-a lansat Apple și cam cât costă așa-zisul ”low-cost” 5C. În plus, ca femeie ce sunt, n-am fost mulțumită nici de foarte marketata culoare ”strawberry red”, care de fapt este un fel de roz spălăcit. O să-mi ridic fanii iPhone în cap acum, dar trebuie să spun că mie nu-mi mai place așa mult Apple fără Steve Jobs.

Cum sunt o mofturoasă și o subiectivă, am refuzat să folosesc smartphones cu Android. Știu că majoritatea lumii este foarte mulțumită de sistemul de operare, că are o mulțime de recenzii pozitive și alte alea, însă mie nu mi-a plăcut niciodată. Acum, recent, am început să mă joc cu un Windows Phone. Un Lumia 625, roșu, ușor, feminin. De când îl am simt că am recâștigat tot universul online în care am trăit înainte vreo câțiva ani buni. Bine, există mai multe variante de culori, dar cum mi-e mi place roșu, am nimerit la fix.

Am găsit aplicații bune pentru Facebook și Twitter, am by default Outlook pe el (da, sunt unul dintre oamenii ăia care folosesc mai mult decât Word, Excel și PowerPoint din pachetul Office), Dropbox și o mulțime de aplicații pentru foto cu care încă mă tot joc, că nu mă pot decide care-mi este cea mai utilă. Încă n-are Instagram, dar se lansază luna asta.

Să-nțelegeți mai bine de ce îmi place telefonul ăsta trebuie să vă spun că, până să-mi cumpăr iPhone-ul, am folosit doar telefoane Nokia, încă de pe vremea 3210 și 5110. În plus, sistemul de operare pe care-l folosesc pe laptop este, evident, Windows. Mi se pare foarte ușor de folosit și, până la urmă, prin natura muncii, cred că-i cel mai potrivit sistem de operare. Așa că, un Nokia cu Windows era, cumva, alegerea firească.

La prețul pe care-l are (sub 1000 lei dacă-l cumperi ”la liber”), nu mă așteptam să se țină așa bine pe poziții. De câteva săptămâni, de când îl am, dorm mai bine noaptea. Pot motitoriza liniștită conturile de Social Media pe care le administrez, citesc mailurile și le sincronizez cu Outlook-ul de pe laptop, urc fișierele în Dropbox să le am la îndemână și, ca un turist chinez, fac poze toată ziua bun-ziua. Mă bucur că Cipri m-a lăsat să mă joc cu un Windows Phone,  altfel aș fi trăit mereu cu impresia că n-o să-mi placă niciodată.

Nu încerc să scriu despre telefon ca un expert, nici măcar nu aș ști ce să vă spun. Mă bucur doar că pot fi online tot timpul, că bateria îmi permite să butonez telefonul cât am chef, că atunci când ajung acasă  nu mai trebuie să-mi selectez mailurile din Outlook și că pot scrie inclusiv pe blog de pe el, cu tot cu diacritice. Mi-a plăcut și că am putut să-mi mut contactele de pe Blackberry pe noul telefon în dar câteva minute, fără să fie nevoie să instalez vreo aplicație pentru asta.

Deci, da, îmi place din toate motivele subiective pe care le poate avea un utilizator dependent de internet care nu știe prea multe despre tehnologie. Cred că voi, cititoarele mele, înțelegeți mai bine de ce am ales un smartphone pentru că este foarte ușor de folosit, că nu trebuie să știu nimic tehnic să mă pot bucura de funcționalități și că sunt încântată că-i roșu. Nu zic că nu mai există altul ca el, însă mie mi-a ajuns direct la suflet și prevăd o prietenie de termen lung. Pentru cititorii mei care înțeleg și apreciază detaliile tehnice, aveți aici un link care vorbește pe limba voastră.