În Timișoara nu se întâmplă nimic

Timisoara

În orașul meu nu se întâmplă nimic. N-ai ce să vizitezi aici. N-avem unde să ieșim. 

Mi-am petrecut weekendul trecut vizionând spectacole, filme și mergând la party-uri. De joi după-amiază, până duminică seara, am ales să fiu turist în Timișoara. Intrându-mi în rol, am selectat câteva evenimente pentru care aș fi optat dacă, spre exemplu, m-aș fi dus la Budapesta. Am văzut două filme dintr-un festival, am fost la un spectacol de teatru la MISC., m-am dus la un party, am văzut un concert. În rest, am explorat zonele pe care le vizitează turiștii, adică centrul orașului și malul Begăi. Periodic am consultat recomandările de pe Trip Advisor.

Intrându-mi foarte bine în rol, chiar am întrebat câțiva oameni, pe stradă, diverse lucruri. Exact cum ar face un turist. Am aflat de la locuitorii orașului că aici nu se întâmplă nimic. Că nu ai unde ieși, că nu avem muzee, săli de spectacole, festivaluri sau party-uri interesante. Că dacă vrei să bei un vin te duci pe o terasă în Unirii, iar dacă vrei să mănânci ceva, există câteva localuri (mi-au fost recomandate aceleași, majoritatea cu servicii execrabile și mâncare proastă, dar care există de mulți ani în oraș), dar sunt scumpe în opinia oamenilor.

Mulți timișoreni nu își cunosc și nu își iubesc orașul.

Adevărul este că Timișoara are de toate. Și spectacole, și muzee, și party-uri de toate felurile. Ba chiar și destul de multe evenimente aduse de organizatori din alte orașe. Trebuie doar să vrei să le găsești.

Însă, o bună parte dintre oameni nu caută lucruri noi. Așteaptă să vină informația la ei, cel mai probabil pe Facebook. Preferă, oricum, să își petreacă timpul făcând aceleași lucruri, pentru că sunt comozi. Repetându-și ani de-a rândul că în oraș nu se întâmplă nimic și luându-și informația doar din bula în care trăiesc, nu mai ajung să descopere nimic interesant, pentru că informația îi ocolește.

Să vorbești cu dezgust despre orașul tău, să te plângi încontinuu despre neajunsurile de aici și să te uiți mereu în curtea vecinului (care, de cele mai multe ori, pentru timișoreni înseamnă să ia ca exemplu pozitiv Clujul), sunt toate lucruri care te ajută să pictezi orașul în culori anoste. Ce poți recomanda unui turist dacă tu nu știi nimic despre locul în care trăiești? Cum poți contribui la o imagine mai bună a orașului dacă tot ce faci este să îl vorbești de rău și, eventual, să participi la evenimentele cu intrare gratuită?

Ne dorim evenimente culturale, dar nu suntem dispuși să plătim niciun ban pentru bilete. Ne dorim festivaluri mari, dar nu suntem capabili să ne strângem 200 de oameni la un concert cu artiști internaționali. Vrem turiști, dar ne vorbim de rău orașul și ne plângem mereu.

De ce nu avem evenimente culturale în oraș?

Flash news! Timișoara este deja un oraș în care putem găsi o mulțime de evenimente culturale. Am identificat însă, trei probleme:

  1. O bună parte dintre evenimente sunt organizate și comunicate execrabil. Nu-i suficient să aduci niște artiști pe o scenă și să faci promovare pe Facebook cu o săptămână sau două înainte de eveniment. Organizarea de eveniment presupune mult mai mult de atât și, chiar dacă unii dintre cei care se ocupă cu asta par a face lucrurile simplu, nimic nu este mai departe de adevăr. De la concept, la surse de finanțare, booking de artiști, logistică și până la promovare, fiecare detaliu este foarte important. Fără experiența necesară, ne trezim cu săli goale, chiar și atunci când vorbim despre evenimente cu intrare gratuită, cu participanți nemulțumiți și cu sponsori care ajung să se ferească de evenimentele culturale, pentru a nu mai arunca banii pe geam.
  2. Ne-am obișnuit prost! Plecând de la o mentalitate foarte românească, ne place să găsim soluții prin care să nu plătim bilete de intrare. Pot înțelege că există oameni care nu-și permit să plătească 200 lei pentru un festival, în condițiile în care unii câștigă salariul minim pe economie. Însă a căuta metode de participare gratuită la evenimente care impun o intrare în valoare de 20 – 40 lei mi se pare strict o chestiune de fentarea sistemului. Când alegi să cheltui minimum 100 lei pe alcool într-o seară (fără să mai adăugăm costul țigărilor, în cazul fumătorilor), dar nu ești dispus să aloci 30 lei pentru artiști, nu ai dreptul să te plângi că în orașul tău nu se întâmplă evenimente. Fiecare bilet de intrare plătit reprezintă un mod de a susține arta și pe cei care se ocupă de organizarea evenimentelor. Ar trebui să fie modul prin care spunem mulțumesc pentru experiența pe care mi-o aduci, mai vreau și altă dată. 
  3. Nu suntem capabili să discernem între evenimente. Da, unele sunt proaste și chiar nu merită să participăm la ele. Da, uneori, banii ceruți de organizatori nu se justifică. Însă pentru a face diferența între un eveniment bun și unul prost, ne trebuie un minimum de interes și puțină răbdare se investigăm subiectul. Sau, dacă suntem norocoși, niște prieteni mai informați decât noi, cu care ne putem consulta. Oricum, avem majoritatea informațiilor la câteva click-uri distanță. Google știe aproape tot, trebuie doar să învățăm să-i punem întrebările potrivite.

Ce putem face noi, oamenii obișnuiți?

În primul rând, cred că suntem fiecare dintre noi responsabili de soarta orașului în care trăim. Ne dorim cultură? Să începem prin a o susține. Ne dorim evenimente bine organizate? Să fim sinceri și să vorbim deschis despre asta. Dacă participăm la evenimente bune, să povestim și altora. Dacă participăm la evenimente proaste, să nu ne mințim între noi sau pe alții. Valabil și pentru presa din oraș. Cred că este foarte nociv să lauzi un eveniment prost, în loc să oferi un feedback constructiv sau, cel puțin, o expunere obiectivă a situației. Dacă nu vorbim niciodată despre lucrurile proaste, ele nu se vor schimba. Dacă nu vorbim despre cele bune, ele vor dispărea.

În al doilea rând, am putea începe să fim mai implicați. În loc să ne plângem că nu se întâmplă nimic, să punem mâna să susținem ce se întâmplă deja. Putem deveni voluntari în organizare. Sau putem plăti biletul de intrare. Sau putem da un Share pe Facebook măcar. Orice acțiune facem este mai bună decât a sta degeaba și a ne plânge unii altora că în Timișoara nu se întâmplă nimic.

Oricum, înainte de a mai spune cuiva că n-ai ce face în orașul ăsta, hai să consultăm lista asta. Timișoara este  un oraș viu, cu o viață culturală activă. Chiar dacă atunci când vorbim despre locuri de cazare sau servicii în turism trebuie să recunoaștem că mai este mult de lucru, măcar să înțelegem fiecare dintre noi că de cultură nu ducem lipsă decât dacă alegem să o evităm total, închizându-ne în bulele noastre de ignoranță.

 

credit foto

2 Comments

  1. Cei din Arad ii invidiaza pe timisoreni, timisorenii pe clujeni, iar cei din Cluj, in cazul in care trec peste mandria lor exagerata, ii invidiaza pe bucuresteni. Am cativa prieteni din Cluj care s-ar muta si maine-n Bucuresti.

    Sa-ti povestesc cat de multumiti sunt bucurestenii de orasul lor? De evenimentele lor? Am o tona de prieteni care ar vrea sa locuiasca-n Cluj si care-s capabili sa-mi dea zeci de argumente in acest sens.

    Chestia e un pic mai profunda. Nu tine de cat de cunoscator este unul sau altul.

    As zice ca tine si cat de TIMISORENI sunt unii. Vinituri, cum ar zice amicii clujeni 🙂

       0 likes

    1. Păi, da. Dar în contextul ăsta, dacă ne-am uita mai degrabă în ograda noastră decât în curtea vecinului, nu crezi că am învăța să apreciem mai mult ce avem? Și, poate, la un moment dat, să începem să susținem lucrurile bine făcute?

         2 likes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close