În postura de HR al unei companii știu că trebuie să bifați de câteva ori pe an niște team buildinguri. Știu și câtă bătaie de cap înseamnă, că am și eu prieteni printre voi, oamenii care lucrați cu cea mai ciufută resursă a universului. Cum recent am dat cu nasul de ce înseamnă să mergi într-un team building, mi-am dat seama că e ceva să fericești pe toată lumea, să strângi o echipă bună, să o consolidezi și să mai și ajuți populația să fie relaxată. Așa că articolul acesta este pentru voi, cunoscuții și prietenii mei din HR.
Încep prin a vă povesti că fix lângă Porțile de Fier (adică le vezi pe fereastra camerei) a răsărit de curând Motel Continental. Nu am înțeles de ce se numește motel, pentru că are condiții foarte bune, de nivel de hotel de 3 stele. În plus, personalul e de nota 10, mereu pe fază și camerele sunt curate, bine întreținute și drăguțe. Ce are motelul specific e că se deschide doar pentru grupuri de minimum 20 de persoane. Deci dacă vă interesează exclusivitatea și nu aveți chef de turiști curioși, e perfect pentru un team building. Mai mult, prin asta oferă o notă de familiaritate. Eu, una, m-am simțit ca la casa de vacanță a unor prieteni. Și-s destul de mofturoasă de fel, deci nu mi se întâmplă des.
Despre tot potențialul turistic al zonei nu cred că am suficient spațiu să vă povestesc într-un articol, așa că poate voi reveni la un moment dat, dar e musai să punctez niște treburi esențiale despre ce găsiți acolo. Recunosc, vorbesc din perspectiva omului de organizare, că nu mă pot abține. În primul rând e mult mai puțină lume decât în zonele deja cunoscute ale țării. dacă sunteți din Timișoara, uitați de Văliug și Trei Ape, că la Dunăre e mult mai frumos, mai puțin aglomerat și mai ieftin. Dacă sunteți din București, nu mai mergeți să vă călcați în picioare la Sinaia. Găsiți dealuri și munți lângă Dunăre, în liniște și sălbăticie.
Un plus este și faptul că pe malul Dunării sunt câteva peșteri spectaculoase și ușor accesibile, pe care am și avut ocazia să le văd. Mai există și câteva peșteri la înălțime, dar deja vorbim de cățărători și poate nu toată lumea se simte în forță sau cu echipament la îndemână. Traseele de tracking trekking sunt marcate, hărți sunt suficiente, nu aveți cum să vă pierdeți dacă țineți drumul. Am găsit și trasee scurte, de câte 1-2 ore, și trasee lungi, pe gustul fiecăruia.
Și-apoi, ca să nu vă imaginați că adunați echipa de programatori și-i urcați într-un vârf de munte, în zonă se pot organiza niște treburi foarte faine. De la ture cu bicicleta, la kaiac, înălțat zmee, mini competiții de sporturi în echipă, ștafetă sau ce vă mai trece prin cap și e pe gustul celor activi și iubitori de sport. Noi am apelat la Aventuria.ro, o companie foarte profi, care ne-a oferit biciclete, kaiace, know how (că am fost plop la execuție majoritatea, mai ales că am văzut un kaiac pe dinăuntru pentru prima dată) și muuultă răbdare. Că atunci când se trezește creața să pună întrebări, se oprește greu, că-i curiozitatea mare. Ideea e că băieții ăștia se ocupă cu închiriat de echipamente sportive și tot felul de minuni necesare pentru transportul lor ntr-o excursie. Sunt profi, prompți și niște băieți de nota 10.
Cumva rețeta-i gata. Din 2-3 telefoane vă rezolvați un team building minunat, la preț de doamne-ajută, într-un spațiu idilic, nepoluat de tot felul de specimene ciudate, că-i foarte aproape de graniță și de natură. Rămâne să găsiți metoda prin care vă convingeți colegii că trebuie să mai și plece acasă, că nu-i ușor să te rupi de așa un loc. Și dacă acum v-ați dat puțin ochii peste cap, n-aveți decât să vedeți și părerile altora: Roxana Paun, Loredana Lungu, Adriana Cocic, Dana Ilie, Oltea Zambori, Ruxandra Predescu, Chinezu , Marius Matache, Vlad Dulea, Augustin Radu, Lucian Prejbeanu, Razvan Pascu, Andrei Zdetovetchi, Sorin Neagu, Alex Dumbrava, Cristina Bazavan și Bogdan, de la care am ”împrumutat” lista de mai sus și vreo câteva tehnici de înot mai sănătoase decât ce (nu) știam eu.
timelapse marca Augustin
poze via Aventuria.ro și Bogdan Antohe. Mai găsiți pe Facebook, pe la fiecare câte ceva.
3 Comments