Câteva sfârșituri de lumeUn om la Poarta Raiului. Sfântu’ Petru, cu catastiful în față, ochelarii pe nas și o privire gravă. Îi pune omului în brațe un dosar mare și greu și-l trimite pe la toate birourile (am citit eu în Câteva sfârșituri de lume al lui Adrian Georgescu că există birouri în Purgatoriu. La intrarea în Rai de ce n-ar fi?) să primească semnături și aprobări. Omul aleargă pe la toate etajele până cedează psihic, obosește îngrozitor și se întoarce epuizat la Sf. Petru, abia trăgându-și sufletul după el. Nu și-a rezolvat toate taskurile. Sf. Petru îl trimite în Iadul Bancar.
Între timp, un alt om ajunge la Poarta Raiului. Sf. Petru, la fel de grav, cu aceeași ochelari și același catastif îi pune în brațe un dosar imens și greu și-l trimite pe la toate birourile să primească aprobări. Omul, relaxat, merge la un singur birou albastru, vorbește cu funcționara-înger, rezolvă totul în cinci minute și se întoarce la SF. Petru. Acesta îi pune o ștampilă cu ”Aprobat! BCR te refinanțează. Bine ai venit în Rai!” și îi deschide poarta Raiului.
Nu-ți vinde sufletul pentru o refinanțare. E suficient să apelezi la BCR.
Povestea ta e frumoasa.
Acum am sa iti spun eu o Poveste adevarata. Poveste cu P mare.
Era pe vremuri un naiv Visator (cu V mare) care se gandea ca poate vindeca oameni. Nu avea nevoie decat de un amarat de loc unde sa isi faca treaba. Asa ca Visatorul (cu V mare) a urcat scarile bcr si s-a intalnit cu functionarul (cu f mic) pentru a lua un imprumut. Naspa….. cand a auzit ce vrea sa faca Visatorul (cu V mare), functionarul (cu f mic) i-a aratat usa. Nu avea bani sa dea pentru Visatori (cu V mare).
Doar peste ani Visatorul a aflat ca nu a stiut cuvantul magic: comision pentru functionarul (cu f mic). Dar asa-i in viata, unii invata sa vindece, altii invata sa ia comisioane.
– Sfarsit –
Daca ar falimenta bcr Povestea mea ar avea un final frumos…. binele ar invinge. Dar finalurile fericite sunt numai in Povesti.
Eu cred că ai dat tu fix peste funcționarul greșit. Lucrez cu BCR de aproape 6 ani și n-am avut niciun fel de probleme cu ei. Funcționarele sunt de treabă (de obicei merg la BCR-ul de lângă Mall din Timișoara, dar am avut treabă și prin centru de câteva ori) și comisioanele de bun simț. Tata lucrează cu ei din 1998 sau ceva de genu’ și nu mi s-a plâns vreodată. Drept e că a interacționat cu funcționarele de acasă, din Sebeș. Cred că contează foarte mult peste cine dai. Părerea mea e că trebuia să-i faci o plângere pentru că ți-a cerut ”mici atenții”. Toate pădurile își au uscăciunile lor.
M-ai inteles gresit. Nenea functionarul nu a cerut nimic, considera firesc ca eu sa spun ce si cum – tot la bcr de langa Iulius Mall (ca precizare nesemnificativa). Eram tanar si nu stiam in ce tara traiesc. Ce sa-i faci, eu am invatat sa vindec oameni altii au invatat cum sa profite de sistem. Intre timp mi-au fost deschisi ochii; cica as fi scapat cu un comision de 10 maxim 20%….. mda, ar fi trebuit 1 an sau mai mult sa muncesc pentru o semnatura.
Acum nici sa ma bata nu mai intru la ei. Si daca pot, recomad acelasi lucru si altora. Nimeni nu ma mai poate convinge de seriozitatea lor. Nimeni-nimeni. Proverbul zilei: “cand te frigi la ciorba, sufli si in iaurt.”