O minunată seară de sâmbătă seară

Pentru mulți dintre noi a fost o vară plină. Unii au muncit, alții s-au plimbat, alții pur și simplu și-au luat o pauză. Așa că n-am avut blogmeet-uri prea dese și la bere și povești ne-am întâlnit tot în număr mic.

Mie, una, îmi era foarte foarte dor de NOI, de toți. Că-i drăguț și amuzant să ne vedem câte 2-3-4-5 la o poveste, dar parcă mereu e mai frumos atunci când suntem mulți. Mă simt ca la o reuniune de familie cu mulți frați și veri care sunt prieteni între ei. Aseară, într-o minunată seară de sâmbătă seară, ne-am întâlnit cu mic, cu mare, la o Seară de jocuri cu clătite, muzică la pickup, vin fiert, Risk, Xbox, Rummi, Cruce, Table și alte minunății.

M-am bucurat să stau la o poveste cu Dojo, că nicicum n-am apucat să ne-nșirăm la o șuetă de când s-a întors în țară, am încins o partidă de Rummi cu Ovidiu, Mircea și Cami, am revăzut-o pe Bloodie (care a început din nou să scrie și mă bucur tare mult), am schimbat două vorbe și cu Dani & Sora și i-am bătut pe Raka, Dragoș și Hellas la Soul Calibur. La realizări personale am notat prezența lu’ soră-mea în peisaj, că de mult timp tot încerc s-o conving să apară. Ea și Alexandra Creață și-au depășit timiditatea și cred c-au și câștigat la Rummi de vreo două ori.

O surpriză plăcută a fost vizita pe care ne-au făcut-o prietenii de la timișoara.ro. Au oamenii ăștia niște idei tare frumoase și utile pe care vor să le pună în aplicare cât mai curând. pentru că este vorba de binele orașului, cred că o să contribui și eu cât pot de mult. Zilele următoare vă povestesc mai pe larg despre ce e vorba. Între timp, puteți să le votați proiectul în competiția Pepsi Refresh. Cori și Ovi îi susțin deja, așa că ne puteți da și voi o mână de ajutor.

Din ce-am văzut, meciurile s-au încins la mesele alăturate, mai la o partidă de cruce, mai la un Rummi. Nu știu să spun clar dacă Gabi, Richie, Adi și Dan au jucat unii cu alții sau unii împotriva celorlalți, că a fost multă mișcare pe acolo, dar pot spune că gazdele noastre de la Hostel Costel au fost niște oameni tare mărinimoși. Ne-au servit cu gemuri de casă, țuică de cireșe și ceva tărie pe bază de vinuri, ne-au făcut vin fiert și au avut grijă să ne simțim bine cu toții.

Alex, Cristina, Doina și alți nefumători au preferat camera cu Xbox-ul, pentru că atmosfera era mai clară, mai liniștită și mai fără fum. Ne-a vizitat scurt Nebuloasa, care tocmai se întorecea de la ceva research pe care l-a făcut în zonele populate cu gazele care poartă paiete și curele cu D&G. Poate o pune de-un articol ca-n vremurile bune. Ce zici, doamnă?

În loc de concluzie sau traducere pentru ceilalți. Acum 2-3 ani când se întâmplau în Timișoara blogmeet-uri eram prea timidă să merg și eu. Aveam impresia că bloggerii sunt niște monștri mâncători de oameni nevinovați. Așa că mă mulțumeam să citesc pe bloguri articole ca ăsta pe care l-am scris acum (Apropo, oare de ce nu mai scrie nimeni articole din astea?). Nu înțelegeam mare lucru din ele, dar simțeam că oamenii se distrează și comunică bine unii cu alții. Mi-aș fi dorit să fiu și eu acolo cu ei. Mi-a trebuit aproape un an până să îmi iau inima în dinți și să chiar particip la întâlniri. Poate nici atunci n-aș fi făcut-o dacă nu mă trăgea Dan de-o aripă.

Acum sunt aici, cu ei și uneori mă mir cum de mai există în lume bloggeri care-mi scriu, timizi, că ei ar veni dar nu vor să deranjeze. Mi-aș dori să văd că participă cât mai mulți oameni noi la întâlnirile noastre. Sunt convinsă că din cele peste 750 de bloguri active pe care le-am găsit în Timișoara există suficiente persoane care s-ar simți bine împreună cu noi. Nu vreau să cred că suntem doar vreo 30 de oameni care facem parte din comunitatea asta, a bloggerilor timișoreni.