Îi ascult de pe vremea când încă foloseam Floppy Disk și nu văzusem niciodată cum arată un CD-ROM. Îi știu de când aveam un Walkman care, uneori, agăța banda casetelor pe care le ascultam. Pe atunci pierdeam nopțile să pot înregistra muzică de la radio, că încă se difuza muzică bună pe mai multe posturi, nu doar pe unu, ca acum. Îi ador de când aveau o altă vocală în nume și o altă tonalitate a vocii și spuneau în interviuri că au influențe brit-pop, în condițiile în care în România nu cred că erau 10 oameni care să știe ce-i aia.
Apoi le-am cumpărat primul album. Și-al doilea. Și-al treilea. Și-al patrulea. Și încă îi ascult, de obicei când plec să-mi vizitez părinții. 250 de km de Vunk. Pe repeat. Și încă mai cânt la volan sau pe scaunul din dreapta, dacă plec la drum cu colegul Adi.
În weekend-ul ăsta vin la Timișoara, cu ocazia Sărbătorilor Timișoreana. Cu siguranță știți de ele, că-s o tradiție veche în oraș. E evenimentul ăla la care cântă Cargo, se bea bere multă și se mănâncă mici. Serbare de vară, care adună anual o mulțime de oameni puși pe distracție. Personal nu-s mare fană de adunări din astea mai câmpenești, dar în fiecare an am găsit cel puțin un concert care să-mi placă în mod deosebit. Anul trecut au fost Zdob și Zdup. Acum Vunk. Abia aștept să-i văd. Mulțumesc organizatorilor că au avut inspirația să-i pună pe afiș.
Vă las să ascultați două piese de-ale lor, una nouă și una mai veche. Enjoy! Și ne vedem la concert, da?
Clar ne vedem! Mai ales ca, pe langa Vunk, mai vin si cei de la Vita de Vieeeeeeeeee! (apropos de nostalgii ale copilariei)
Da, da, vin și Vița de Vie. dar vezi că Vița au concert azi. Vunk sunt maine.