Blogmeet cu pac,pac!

Am jucat pac,pac! ultima dată acum vreo 10-12 ani. Îmi plăcea la nebunie, chiar dacă de cele mai multe ori trăgeam întâi o tură de bătăi pe bune cu băieţii să mă lase să joc cu ei. Că fetele nu se băgau la din astea, în general.

De dor ce-mi era, am vorbit cu Richie şi Dan să facem blogmeet-ul timişorean de luna asta la Laser Land-ul de la Mall, să înlocuim fumul din birturi cu fumul din arenă şi luminile galbene din Irish Pub  cu cele roşii ale puştilor de laser tag. Şi bine m-am gândit, ţinând cont că am fost vreo 25 de oameni să ne împuşcăm şi să facem febră musculară alergând timp de câte 20 de minute înspre baza inamică (scuze Cipri, ştim că nu era voie să alergăm, dar ne-a luat valul pe alocuri).

Pentru mulţi dintre noi a fost prima dată când am jucat laser tag. Aşa că prima tură am fost cam debusolaţi şi, echipa verzilor (în care erau mai mult băieţi) ne-au cam făcut praf. Dar ne-am revenit rapid. Am pus la cale o strategie de luptă şi în meciurile 2 şi 3 am condus detaşat. Să mai zică cineva că fetele nu-s bune la pac-pac.

Am dus un război continuu cu Richie şi Dan, cu care m-am împuşcat cel mai mult, dar am uitat să iau în calcul că ţi se scad puncte dacă eşti împuşcat de coechipieri. Deme, din propria mea echipă, m-a omorât de mai multe ori decât a reuşit Richie în 2 meciuri. Crunt!

Oricum, din echipa mea s-au remarcat Serginho, Tomata şi Milo, care au nenorocit baza inamică de vreo câteva ori bune. De Tomata am fost cea mai impresionată. Cred că pe ascuns se antrenează jucând Counterstrike.

Cum a observat şi Adi, nu ne-am văzut la faţă mai deloc în timpul meciurilor. E destul de mare arena aia încât să te poţi ascunde liniştit de ceilalţi şi să ataci de după colţuri. Dude, dacă tu nu m-ai văzut, nu înseamnă că n-ai murit pentru asta. Ia verifică listele de puncte, hehe.

Eu am de gând să mai merg la Laser Land, de cum îi trece Doinei febra musculară. Poate ne mai strângem o mână de oameni şi repetăm seara de duminică.

PS. Poze pe Facebook